Urăsc taximetriştii din Bucureşti. Şi nu o zic doar aşa, ca să fiu în tendinţe, ci pe baza unei experienţe solide, a unor crize de nervi sistematice şi a unor fantezii de răzbunare împotriva lor mai ceva ca în tortura din Casino Royale.
Îi urăsc, dar am nevoie de ei, neavând în dotare nici autoturism personal, nici exemplar masculin şofer.
În general mă feresc de ei ca de martorii lui Iehova, totuşi apelez la taxi înainte de câte un interviu sau vreun eveniment profesional, spre şi de la câte un party prin oraş, după câte o zi de cumpărături în care uit de mine şi mă căptuşesc cu diverse chestii peste capacităţile mele de transport. De obicei genul de situaţii când GPRS-ul meu din cap nu funcţionează şi nici nu am bani mărunţi la mine. Pe deasupra, am simţ de orientare cam cât o păpădie şi un uşor accent ardelenesc, deci victimă de taximetrist scrie pe mine. Anul trecut pe vremea asta îmi luam ţepe cam la jumate din valoarea reală a curselor respective, şi ajunsesem să cheltui pe taxi cam cât pe ţigări. Mă resemnasem cu gândul că sunt a usual victim, şi decât să fac ulcer, preferam să fac haz de necaz, când dădeam de specii de manelari sau amatori de conversaţii gen teoria conpiratiei. Sau, după caz, să îmi văd viaţă în flashbackuri, când întâlneam tipul de taxi montagne-russe, care încălca toate regulile de circulaţie pe care le ştiam şi îmi întorcea metabolismul pe dos punând frâne bruşte prin intersecţii.
Aveam şi un top 3 taxidrivers from hell , pe care îl rememoram ca referinţă de “se poate şi mai rau”, ca să nu ajung să mă enervez pentru flecusteturi de-astea. Şi ar fi cam aşa:
No 3: cel care a făcut pana prostului într-o intersecţie, căci i se stricase indicatorul de carburant
No 2: cel care ne-a lăsat cu bagajele în drum la 5 minute de la începutul cursei, pentru că şi-a amintit că trebuia să iasă din tură
No 1: rechinul care era să mă ia la bătaie- cu câţiva ani în urmă- pentru că nu am vrut să îi dau de 5 ori făcea cursa respectivă cu un taxi normal.
Pe aceşti domni deosebiţi, dacă nu i-au ajuns blestemele mele, oricum i-a ajuns criza. Şi unul din puţinele ei efecte pozitive, în ceea ce mă priveşte, a fost că taximetriştii au ajuns să se poarte că nişte prestatori de servicii normali, pentru care clientul e pe primul loc. Prin martie, spre surpriza mea, nu mai trebuia să mă rog eu de ei să mă ducă undeva, căci se rugau ei de mine. Tarifele au scăzut rezonabil, şi senzaţional, prin buzunarele taximetriştilor s-a descoperit o specie ce părea dispărută- banii mărunţi. Prin vară, pentru o cursă pe care dădeam anul trecut 10 RON, am ajuns să dau 5 RON; şi da! luau şi curse de 5 RON. Surprize, surprize, au ajuns până să mă şi ajute cu bagajele pe care le căram. E drept, erau tare cătrăniţi de situaţie, dar păreau resemnaţi, deh, e criză domne. Nu puteau să mai facă ei regulile, dacă voiau să facă bani. Mi-am şoptit atunci în barbă: "se pare că cel mai bun training de customer care e nevoia”.
Dar, după cum aveam să aflu azi, nici o minune nu ţine prea mult, şi nevoia te învaţă cât timp te roade la stomac. Ce s-a întâmplat: ies de la cumpărături din hipermarket cu 3 sacosi mari şi un palton scos de la curăţătorie. Primul taximetrist care mi-a ieşit în cale a catadicsit să îmi spună că îşi aşteaptă nevastă. Următorii doi m-au refuzat- mergeam prea aproape pentru ei- ce-i drept, era o cursă pentru care dădeam 5 Ron în vară.” Ooops, ce e asta?” mă gândesc, în timp ce o sacoşa ameninţă să crape sub presiunea borcanelor. Până la urmă, un Leone liciteaza”100000 de mii!”. Mă uit urât la el, şi dau să avansez mai încolo. “Hai 80!”. 80 să fie, mai bine decât borcane sparte pe trotuar. Îmi urc catrafusele, mă introduc şi eu, şi îl întreb nedumerită, dar şi cu oarecare speranţa în glas: "Ce se întâmplă? S-a terminat criză?” Tipul râde mucalit. Îi expun teoria mea cu criza care a dresat taximetriştii, se amuză şi mai tare. Se pare că nu, nu s-a terminat criza, dar se apropie sărbătorile de iarnă, şi pentru specia taximetriştilor, este o perioadă de exploatare la maxim a clienţilor. So long for customer care. "Dar prin februarie, domnişoară, să vedeţi foame!” Să vedem, strâng de-acum monezi la borcan ca să vă dau fix cât e pe ceas, tupeistilor!
sâmbătă, 31 octombrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
De ce bat clopotele?Mitica!
Adica Sf. Dumitru, sub forma de moaste. De data asta nu este singur insa, ci insotit de Grigore Teologul, Grigore de la Nisa, Vasile cel Mare, Constantin si Elena, Ilie cel Nou. E nevoie de o coalitie intreaga de sfinti ca sa ne scoata cu bine din criza si din incertitudinile guvernarii. Asta avand in vedere, ca spre deosebire de alti ani, acum sunt mai multi oameni cu probleme, care isi pun credinta- poate singurul lucru pe care il au si care nu e de imprumut- in intalnirea cu moastele sfinte -au estimat ca vor fi peste 2 milioane de pelerini pe Dealul Mitropoliei, cu cateva sute de mii mai mult decat anul trecut.
Nu am nimic cu formele de credinta manifestate in grup, ci chiar, cat de agnostica as fi, pot sa fac exercitii de admiratie autentica in fata lor, daca ele genereaza trairi pozitive si impulsul de a fi mai buni. Revenind la situatia concreta, nici nu fac pe avocatul diavolului atat incat sa ma intereseze raportul de credinciosi transfigurati/ credinciosi nervosi si cu echimoze dupa intalnirea cu moastele. Chiar imi imaginez ca majoritatea celor care se pornesc spre mitropolie zilele acestea, o fac pentru trairi spirituale autentice, nu pentru sarmale gratis, si ca numai epuizarea si raul fizic dupa aceasta proba de rezistenta care este statul la cozi la moaste, ii face sa uite perceptele crestine, si sa dea in alti credinciosi in biserica.
Dar totusi, de ce trebuie ca timp de o saptamana, centrul sa fie semiblocat si oamenii muncii-in numar de cateva sute de mii- care il tranziteaza sa stea in trafic o ora in plus, daca calculezi un dus-intors de la serviciu? Nu cred ca acest pelerinaj este o manifestare gen summit NATO, o chestiune de interes national, care ne priveste pe toti. Pe mine nu ma priveste, si atat timp cat libertatea de exprimare- a credintei, in acest caz- interfereaza cu libertatea mea de miscare, ma deranjeaza. Nu neaparat evenimentul in sine, care este o traditie impamantenita, ci modul in care este gestionat. Cred ca moastele puteau fii la fel de bine sa fie venerate- eventual separat-si in alte biserici din Bucuresti,
purtand hramul lor, de preferinta mai putin centrale, si altfel se disipa masa de oameni care umple trotuarele de cateva zile. Si nici nu mai era necesara alocarea speciala a atator resurse- sfanta organizare!- de jandarmi, medici si asisente, care oricum de-abia fac fata. Sau, daca tot au estimat un numar de pelerini credinciosi egali cu populatia Bucurestiului, puteau sa declare Sf. Dumitru zi libera pentru bucuresteni- in fond de ce nu, in Salonic au facut-o.
In plus, de ce trebuie sa asistam fortat la balciul religios de prost gust din parcul Unirii?( pana si tufanelele au fost rebranduite ca dumitrite cu aceasta ocazie speciala).Comertul cu suveniruri religioase tot comert este, si trebuie sa se supuna regulilor ca orice alt tip de biznis. De vreme ce din impozitele de pe salariul meu sunt platite si salariile preotilor, vreau si ca profitul de pe urma vanzarilor de Sf. Dumitru sa fie impozitat. Pun pariu ca astfel ar disparea trei sferturi din ambulantii care tin calea trecatorilor prin parcul Unirii profitand de inima lor larga si portofelul largit in consecinta.
PS: Post scris sub influenta unei improscari cu mir pe frunte, la care am fost supusa fara acordul meu la intrarea la metrou Unirii. Nici nu am apucat sa ma bucur de aroma, care imi place, ca am vazut ca am in manutza, de la popa care m-a blagoslovit, un fluturas prin care imi cerea bani.Tardiv, deja eram in metrou si ii blagosloveam pe altii cu sfantul miros. Am ezitat oleaca intre ratiunea care imi spunea ca am fost supusa unei manipulari ca la carte, si respectul dobandit de la bunicii de la tara pentru simboluri sfinte. Dupa care m-am spalat pe cap.
Nu am nimic cu formele de credinta manifestate in grup, ci chiar, cat de agnostica as fi, pot sa fac exercitii de admiratie autentica in fata lor, daca ele genereaza trairi pozitive si impulsul de a fi mai buni. Revenind la situatia concreta, nici nu fac pe avocatul diavolului atat incat sa ma intereseze raportul de credinciosi transfigurati/ credinciosi nervosi si cu echimoze dupa intalnirea cu moastele. Chiar imi imaginez ca majoritatea celor care se pornesc spre mitropolie zilele acestea, o fac pentru trairi spirituale autentice, nu pentru sarmale gratis, si ca numai epuizarea si raul fizic dupa aceasta proba de rezistenta care este statul la cozi la moaste, ii face sa uite perceptele crestine, si sa dea in alti credinciosi in biserica.
Dar totusi, de ce trebuie ca timp de o saptamana, centrul sa fie semiblocat si oamenii muncii-in numar de cateva sute de mii- care il tranziteaza sa stea in trafic o ora in plus, daca calculezi un dus-intors de la serviciu? Nu cred ca acest pelerinaj este o manifestare gen summit NATO, o chestiune de interes national, care ne priveste pe toti. Pe mine nu ma priveste, si atat timp cat libertatea de exprimare- a credintei, in acest caz- interfereaza cu libertatea mea de miscare, ma deranjeaza. Nu neaparat evenimentul in sine, care este o traditie impamantenita, ci modul in care este gestionat. Cred ca moastele puteau fii la fel de bine sa fie venerate- eventual separat-si in alte biserici din Bucuresti,
purtand hramul lor, de preferinta mai putin centrale, si altfel se disipa masa de oameni care umple trotuarele de cateva zile. Si nici nu mai era necesara alocarea speciala a atator resurse- sfanta organizare!- de jandarmi, medici si asisente, care oricum de-abia fac fata. Sau, daca tot au estimat un numar de pelerini credinciosi egali cu populatia Bucurestiului, puteau sa declare Sf. Dumitru zi libera pentru bucuresteni- in fond de ce nu, in Salonic au facut-o.
In plus, de ce trebuie sa asistam fortat la balciul religios de prost gust din parcul Unirii?( pana si tufanelele au fost rebranduite ca dumitrite cu aceasta ocazie speciala).Comertul cu suveniruri religioase tot comert este, si trebuie sa se supuna regulilor ca orice alt tip de biznis. De vreme ce din impozitele de pe salariul meu sunt platite si salariile preotilor, vreau si ca profitul de pe urma vanzarilor de Sf. Dumitru sa fie impozitat. Pun pariu ca astfel ar disparea trei sferturi din ambulantii care tin calea trecatorilor prin parcul Unirii profitand de inima lor larga si portofelul largit in consecinta.
PS: Post scris sub influenta unei improscari cu mir pe frunte, la care am fost supusa fara acordul meu la intrarea la metrou Unirii. Nici nu am apucat sa ma bucur de aroma, care imi place, ca am vazut ca am in manutza, de la popa care m-a blagoslovit, un fluturas prin care imi cerea bani.Tardiv, deja eram in metrou si ii blagosloveam pe altii cu sfantul miros. Am ezitat oleaca intre ratiunea care imi spunea ca am fost supusa unei manipulari ca la carte, si respectul dobandit de la bunicii de la tara pentru simboluri sfinte. Dupa care m-am spalat pe cap.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Sexul si sexele
Se ia o gasca de vreo 10 prieteni, femei si barbati. Se pune intrebarea: “Care sunt cele mai importante inventii in viata de zi cu zi?”
Se ierarhizeaza raspunsurile si iata care sunt ele.
Top 3 femei:
Spuma de baie
Prezervativele cu punctulete de la Durex
Sutienul care se deschide in fata
Top 3 barbati:
Buda
Berea
Jocurile pe calculator.
A se numara cati itemi cu conotatii sexuale/senzuale sunt pe fiecare categorie. Concluzia privitoare la sexul cel mai obsedat de sex vine de la sine :)
Se ierarhizeaza raspunsurile si iata care sunt ele.
Top 3 femei:
Spuma de baie
Prezervativele cu punctulete de la Durex
Sutienul care se deschide in fata
Top 3 barbati:
Buda
Berea
Jocurile pe calculator.
A se numara cati itemi cu conotatii sexuale/senzuale sunt pe fiecare categorie. Concluzia privitoare la sexul cel mai obsedat de sex vine de la sine :)
luni, 19 octombrie 2009
Sa mergi sau sa nu mergi la concert
De cand ma stiu ma fascineaza muzica live. Daca pe langa mine se nimereste un om care stie cat de cat sa zdrangane o chitara, cad instantaneu intr-o admiratie vecina cu prosteala. Prin urmare, merg la concerte destul de des. Prietenii imi zic- cu condescendenta- ca sunt mainstream, pentru ca n-am un gen muzical preferat care numai ala sa imi ridice tensiunea. Asa ca am mers si la George Michael, si la Cesaria Evora, si la Sophie Ellis Bextor, si la Brazzaville, si la Madonna, si la Muse, si la Lenny Kravitz, si la Beyonce si la Holograf si la Suie Paparude, si la Nicu Alifantis si la Loredana, si la multi altii. Susnumitii imi plac
, ofkors; fie pentru ca muzica lor imi spune ceva, fie pentru ca stiu ca fac show pe cinste, sau din ambele motive enuntate anterior. Deci fac baie anonima de multime din cand in cand, si ma mai uit in jur ca sa vad in ce ape ma scald. Am identificat pana acum 3 specii majore de public de concert. Ele se intersecteaza in oarecare masura, adica exista indivizi care se vor gasi -la concerte diferite- in toate din cele 3 categorii.
1.Fanii Fie ca le place electro, rockul, pop-ul sau gipsy punkul, fanii, oricat s-ar crede unii dintre ei nisati si speciali prin preferintele lor- care, nu-i asa, ii definesc- manifesta comportamente destul de similare in preajma, in timpul, dupa un concert. In general, ei stiu ce se intampla in viata( si opera) band-urilor pe care le plac- bine, unii mai intens decat altii, depinde de varsta si de cat de tare arde focul pasiunii artistice. Oricum, cand se anunta vreun concert prin Romania, cred ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior.Isi vor cumpara bilete imediat ce apar pe piata, si daca bugetul le permite, cat mai aproape de scena. Evenimentul va fii marcat cu bulina in calendar, toti prietenii vor fi alertati. Videoclipuri cu imagini din concerte din acelasi turneu vor fii accesate intens pe youtube. In ziua concertului, vor pleca mai devreme de la serviciu/scoala, chiar daca nu este cazul, caci intrarea este pana la o ora tarzie. Pot la fel de bine sa si absenteze, caci zilele de concert sunt pentru fani zile de productivitate scolara/profesionala 0- deh, au emotii. La concertele cu genuri muzicale mai nisate, vei da peste acelasi gen de oameni, care sunt bucurosi sa dea si ei unii de alti- multi dintre ei dealtfel se si cunosc.Fanii vor trai cu intensitate maxima evenimentul, vor stii tot playlistul fara sa aiba nevoie de pliante cu versuri, vor canta alaturi de cel de pe scena, ii vor face declaratii mai mult sau mai putin inteligibile, vor avea cu ei pancarte
de fanhood, vor ridica manutele in aer, vor cere bis si bis-bis. Ii vor ierta performerului micile gafe sau putinele note false, pentru ca il iubesc, si micile erori umanizeaza, deci il vor iubi si mai tare. Ar trebui ca artistul respectiv sa fie intr-o forma tare proasta ca sa o dea in bara in ochii unui fan-
ceea ce de obicei nu este cazul, un artist care se respecta se pregateste serios pentru un concert si prefera sa il anuleze decat sa isi deazamageasca publicul. Conditiile desfasurarii- de cacat de cele mai multe ori- o sa conteze intr-o oarecare masura pentru fanii adevarati la impresia finala, dar nu o sa le strice in nici un caz entuziasmul unui concert fain. Despre asta, o sa tooot vorbeasca, cam asa, pana la viitorul concert. De cele mai multe ori, asta e categoria din care fac eu parte :)
2.Publicul de complezenta Aici sunt oamenii care merg la concertele mainstream- genul bigstars in Romania- din obligatie sociala. Ei vor bifa evenimentul, pentru ca majoritatea prietenilor/colegilor/ sefilor o fac, si deh! trebuie sa aiba un subiect de conversatie la o bere sau o cafea. Mai nou, dupa disparitia lui Michael, am auzit si motivatii de genu”hai sa il vedem si pe asta pana nu se duce”.
Foarte posibil, ei fredoneaza la dus melodiile respectivului star sau au inca postere cu el in camera lor de copil, dar nu e cool sa te dai fan de artist mainstream, asa ca ei se vor manifesta rezervat : ”Nu sunt fan, imi plac doar unele melodii”. De obicei, cele cateva melodii ale respectivului artist care s-au dat on heavy rotation la TV sau radio, in ultimii 10 ani.
Isi vor cumpara bilet dupa ce afla ca x-y-z merg si ei. In ziua concertului, o sa acorde o atentie speciala tinutei, evident, pentru ca merg la eveniment ca sa fie vazuti ca merg. Tipele o sa fie sexy si pe tocuri, tipii smart casual, dar cu brand serios pe ei. Pentru ca dau banii pe bilet fara sa aiba o motivatie strong, ei vor avea cele mai mari asteptari de la concert:”am dat un ban, sa stiu ca face”. Si tot din cauze de slaba motivatie individuala, vor merge in gasca de cel putin 3, sa isi faca curaj. Undeva, intre coada de la intrare si coada de la bere o sa devina scarbiti de organizare, de restul publicului care ii va calca la propriu pe bataturi, de Romania in general. Deja din acest moment, artistul va trebui sa fie un vrajitor pe scena ca sa castige categoria asta de spectatori, eventual sa ofere echivalentul artistic al unui orgasm.Putini reusesc(Rolling Stones au facut-o). Astfel incat spectatorii de complezenta vor viziona toata cantarea cu mainile in buzunare si cu un rictus plictisit pe fata.Ii va indispune ca artistul nu canta ca in videoclipul pe care il stiau eu in liceu, ca doar nu au platit sa vada remixuri. Ii vor enerva notele false si gafele, si le vor pandi cu masochism, ca sa isi justifice proasta dispozitie. Isi vor misca picioarele doar sa nu amorteasca si vor aplauda ca sa se incalzeasca. Dupa concert comentariile nu o sa fie ever entuziaste, si vor oscila intre “a cantat ok...” si “pacat, bai, nici asta nu mai e ce-a fost”. Evident, mai mult decat concertul in sine o sa conteze organizarea, care bineinteles, a fost de cacat. Pai cam da, dar e bine sa pornesti de la premisa asta, atata timp cat ai mai fost la nspe concerte si mereu a fost la fel. Atata timp cat nu o sa avem organizatorii de evenimente profi- sireacii, din greseli invata si ei- si un stadion mare si fain gen Wembley, nici concertele nu o sa fie ca acolo (si by the way, si ei stau la cozi la buzi bine merci, ca nu poti sa pui 10 mii de buzi pentru 10 mii de oameni).
Ce face diferenta majora insa intre un concert pe Wembley si unul la noi- hai sa zicem, concert copy paste din acelasi turneu- e atmosfera. Ei, atmosfera e rezultatul combinatiei dintre cele 2 categorii de public de mai sus. Cu cat mai mare fanbase-ul, si mai putin public de complezenta, cu atat mai fain concertul. Chestii ca interactiunea artistului cu publicul sunt putin relevante. De ce concertele cu Cesaria Evora- care interactioneaza minim cu publicul – si ale lui Cohen- care e mult mai cald- au mereu reviewuri faine? Pentru ca sunt concerte la care merg fanii adevarati, pentru care importanta e muzica, nu sa li se puna berea sub bot, nici sa fie gadilati in crestet ca sunt niste copii neglijati ai Europei care merita si ei nitica atentie. Si de unde obsesia asta ca marile staruri tre' sa stie de istoria, geografia si demografia tarisoarei? Ei sunt niste performeri platiti sa cante cam 2 ore si sa o stearga spre urmatorul concert, nu sa scrie ghiduri de calatorie.Dupa mine, pretentiile de genul asta sunt ca si cum i-ai cere lui Guta sa stie monografia satului cand merge sa cante la o cumetrie in Cucuietii de Deal.
Cum scopul meu este sa merg la cat mai multe concerte faine, vreau ca publicul de complezenta sa se reduca la minim. Prin urmare, take notes: nu mergeti la un concert daca artistul respectiv va e “asa si asa”. Nu aveti nici o obligatie sociala, cei care chiar au asa ceva (vedetele, presa si politicienii) o sa aiba si invitatii si locuri faine. Daca nu faceti parte din categoriile mai sus mentionate, nu dati bani pe care e foarte posibil sa ii regretati. Mai bine dati un search rapid pe youtube dupa “concert artist X, turneu Y” si daca nu va place ce vedeti, stati acasa. Puteti eventual sa faceti rost de un dvd cu un concert din ala din afara, ca sa aveti ce vorbi cu colegii/ prietenii. Veti aduce o perspectiva inedita si cosmopolita in conversatie, si veti fii cool in continuare, fara sa fi facut varice si vanatai in multime.
In afara de cele 2 categorii de public de maii sus, exista si o a treia, intotdeaua neglijata, desi e cea mai mare si cu opiniile cele mai penetrante. E vorba de publicul care nu a mers la concert.
Daca nu au mers, nu inseamna ca nu isi pot da si ei cu parerea acolo. Aici vorbim fie de oameni care isi doreau sa mearga la concert, si din varii motive(bani, timp etc), nu au facut-o dar ii ustura la talpici ca nu au mers, fie de oameni care ii detesta pe performerii respectivi de gustibus, fie de formatori de opinie de genu' ziaristi sau bloggeri, care tre sa zica si ei ceva sa manance si gura lor o paine. Si cum vor proceda? Vor vorbi cu n mergatori la concert, vor extrage locurile comune, si isi vor formula propria concluzie. De multe ori, mai ferma si mai batuta in cuie decat a oricarui om care a fost acolo. De ce? Pentru ca impresiile dupa un concert sunt de cele mai multe ori ambigui, unele chestii ti-au placut, altele nu. Nemersii la concert o sa faca media pe cele doua categorii, o sa aleaga majoritatea, si o sa bage foarte putin in seama opiniile din cealalta categorie. De cele mai multe ori o sa extraga negativele- cei care regreta ca nu au mers, o fac ca sa isi justifice retroactiv gestul, cei care detesta artistul, o fac ca sa isi motiveze (dez)gustul, formatorii de opinie, pentru ca scuipatul face mai multa valva decat pupatul . Astfel incat concluziile lor, degraba imprastiate mai departe catre nestiutori, vor fii de genul:”George Michael a cantat la fix ca cucul”, “Lenny Kravitz era beat, ne-a incurcat cu Budapesta, si era sa cada si in nas”, “Sting s-a ticnit, are barba si canta muzica ciudata”, “ Madonna avea bratele flescaite, n-a cantat live si ne-a facut tigani”.
Daca te intalnesti tu, ca om mers la concert, cu un neparticipant cu opinii, vei ajunge sa iti pui la indoiala propria perceptie, memorie si gusturi muzicale, sau eventual, sa ii dai una in cap ca sa il faci sa taca. Mai bine nu insa, cine stie, la viitorul concert poti fi tu in locul lui :)
, ofkors; fie pentru ca muzica lor imi spune ceva, fie pentru ca stiu ca fac show pe cinste, sau din ambele motive enuntate anterior. Deci fac baie anonima de multime din cand in cand, si ma mai uit in jur ca sa vad in ce ape ma scald. Am identificat pana acum 3 specii majore de public de concert. Ele se intersecteaza in oarecare masura, adica exista indivizi care se vor gasi -la concerte diferite- in toate din cele 3 categorii.
1.Fanii Fie ca le place electro, rockul, pop-ul sau gipsy punkul, fanii, oricat s-ar crede unii dintre ei nisati si speciali prin preferintele lor- care, nu-i asa, ii definesc- manifesta comportamente destul de similare in preajma, in timpul, dupa un concert. In general, ei stiu ce se intampla in viata( si opera) band-urilor pe care le plac- bine, unii mai intens decat altii, depinde de varsta si de cat de tare arde focul pasiunii artistice. Oricum, cand se anunta vreun concert prin Romania, cred ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior.Isi vor cumpara bilete imediat ce apar pe piata, si daca bugetul le permite, cat mai aproape de scena. Evenimentul va fii marcat cu bulina in calendar, toti prietenii vor fi alertati. Videoclipuri cu imagini din concerte din acelasi turneu vor fii accesate intens pe youtube. In ziua concertului, vor pleca mai devreme de la serviciu/scoala, chiar daca nu este cazul, caci intrarea este pana la o ora tarzie. Pot la fel de bine sa si absenteze, caci zilele de concert sunt pentru fani zile de productivitate scolara/profesionala 0- deh, au emotii. La concertele cu genuri muzicale mai nisate, vei da peste acelasi gen de oameni, care sunt bucurosi sa dea si ei unii de alti- multi dintre ei dealtfel se si cunosc.Fanii vor trai cu intensitate maxima evenimentul, vor stii tot playlistul fara sa aiba nevoie de pliante cu versuri, vor canta alaturi de cel de pe scena, ii vor face declaratii mai mult sau mai putin inteligibile, vor avea cu ei pancarte
de fanhood, vor ridica manutele in aer, vor cere bis si bis-bis. Ii vor ierta performerului micile gafe sau putinele note false, pentru ca il iubesc, si micile erori umanizeaza, deci il vor iubi si mai tare. Ar trebui ca artistul respectiv sa fie intr-o forma tare proasta ca sa o dea in bara in ochii unui fan-
ceea ce de obicei nu este cazul, un artist care se respecta se pregateste serios pentru un concert si prefera sa il anuleze decat sa isi deazamageasca publicul. Conditiile desfasurarii- de cacat de cele mai multe ori- o sa conteze intr-o oarecare masura pentru fanii adevarati la impresia finala, dar nu o sa le strice in nici un caz entuziasmul unui concert fain. Despre asta, o sa tooot vorbeasca, cam asa, pana la viitorul concert. De cele mai multe ori, asta e categoria din care fac eu parte :)
2.Publicul de complezenta Aici sunt oamenii care merg la concertele mainstream- genul bigstars in Romania- din obligatie sociala. Ei vor bifa evenimentul, pentru ca majoritatea prietenilor/colegilor/ sefilor o fac, si deh! trebuie sa aiba un subiect de conversatie la o bere sau o cafea. Mai nou, dupa disparitia lui Michael, am auzit si motivatii de genu”hai sa il vedem si pe asta pana nu se duce”.
Foarte posibil, ei fredoneaza la dus melodiile respectivului star sau au inca postere cu el in camera lor de copil, dar nu e cool sa te dai fan de artist mainstream, asa ca ei se vor manifesta rezervat : ”Nu sunt fan, imi plac doar unele melodii”. De obicei, cele cateva melodii ale respectivului artist care s-au dat on heavy rotation la TV sau radio, in ultimii 10 ani.
Isi vor cumpara bilet dupa ce afla ca x-y-z merg si ei. In ziua concertului, o sa acorde o atentie speciala tinutei, evident, pentru ca merg la eveniment ca sa fie vazuti ca merg. Tipele o sa fie sexy si pe tocuri, tipii smart casual, dar cu brand serios pe ei. Pentru ca dau banii pe bilet fara sa aiba o motivatie strong, ei vor avea cele mai mari asteptari de la concert:”am dat un ban, sa stiu ca face”. Si tot din cauze de slaba motivatie individuala, vor merge in gasca de cel putin 3, sa isi faca curaj. Undeva, intre coada de la intrare si coada de la bere o sa devina scarbiti de organizare, de restul publicului care ii va calca la propriu pe bataturi, de Romania in general. Deja din acest moment, artistul va trebui sa fie un vrajitor pe scena ca sa castige categoria asta de spectatori, eventual sa ofere echivalentul artistic al unui orgasm.Putini reusesc(Rolling Stones au facut-o). Astfel incat spectatorii de complezenta vor viziona toata cantarea cu mainile in buzunare si cu un rictus plictisit pe fata.Ii va indispune ca artistul nu canta ca in videoclipul pe care il stiau eu in liceu, ca doar nu au platit sa vada remixuri. Ii vor enerva notele false si gafele, si le vor pandi cu masochism, ca sa isi justifice proasta dispozitie. Isi vor misca picioarele doar sa nu amorteasca si vor aplauda ca sa se incalzeasca. Dupa concert comentariile nu o sa fie ever entuziaste, si vor oscila intre “a cantat ok...” si “pacat, bai, nici asta nu mai e ce-a fost”. Evident, mai mult decat concertul in sine o sa conteze organizarea, care bineinteles, a fost de cacat. Pai cam da, dar e bine sa pornesti de la premisa asta, atata timp cat ai mai fost la nspe concerte si mereu a fost la fel. Atata timp cat nu o sa avem organizatorii de evenimente profi- sireacii, din greseli invata si ei- si un stadion mare si fain gen Wembley, nici concertele nu o sa fie ca acolo (si by the way, si ei stau la cozi la buzi bine merci, ca nu poti sa pui 10 mii de buzi pentru 10 mii de oameni).
Ce face diferenta majora insa intre un concert pe Wembley si unul la noi- hai sa zicem, concert copy paste din acelasi turneu- e atmosfera. Ei, atmosfera e rezultatul combinatiei dintre cele 2 categorii de public de mai sus. Cu cat mai mare fanbase-ul, si mai putin public de complezenta, cu atat mai fain concertul. Chestii ca interactiunea artistului cu publicul sunt putin relevante. De ce concertele cu Cesaria Evora- care interactioneaza minim cu publicul – si ale lui Cohen- care e mult mai cald- au mereu reviewuri faine? Pentru ca sunt concerte la care merg fanii adevarati, pentru care importanta e muzica, nu sa li se puna berea sub bot, nici sa fie gadilati in crestet ca sunt niste copii neglijati ai Europei care merita si ei nitica atentie. Si de unde obsesia asta ca marile staruri tre' sa stie de istoria, geografia si demografia tarisoarei? Ei sunt niste performeri platiti sa cante cam 2 ore si sa o stearga spre urmatorul concert, nu sa scrie ghiduri de calatorie.Dupa mine, pretentiile de genul asta sunt ca si cum i-ai cere lui Guta sa stie monografia satului cand merge sa cante la o cumetrie in Cucuietii de Deal.
Cum scopul meu este sa merg la cat mai multe concerte faine, vreau ca publicul de complezenta sa se reduca la minim. Prin urmare, take notes: nu mergeti la un concert daca artistul respectiv va e “asa si asa”. Nu aveti nici o obligatie sociala, cei care chiar au asa ceva (vedetele, presa si politicienii) o sa aiba si invitatii si locuri faine. Daca nu faceti parte din categoriile mai sus mentionate, nu dati bani pe care e foarte posibil sa ii regretati. Mai bine dati un search rapid pe youtube dupa “concert artist X, turneu Y” si daca nu va place ce vedeti, stati acasa. Puteti eventual sa faceti rost de un dvd cu un concert din ala din afara, ca sa aveti ce vorbi cu colegii/ prietenii. Veti aduce o perspectiva inedita si cosmopolita in conversatie, si veti fii cool in continuare, fara sa fi facut varice si vanatai in multime.
In afara de cele 2 categorii de public de maii sus, exista si o a treia, intotdeaua neglijata, desi e cea mai mare si cu opiniile cele mai penetrante. E vorba de publicul care nu a mers la concert.
Daca nu au mers, nu inseamna ca nu isi pot da si ei cu parerea acolo. Aici vorbim fie de oameni care isi doreau sa mearga la concert, si din varii motive(bani, timp etc), nu au facut-o dar ii ustura la talpici ca nu au mers, fie de oameni care ii detesta pe performerii respectivi de gustibus, fie de formatori de opinie de genu' ziaristi sau bloggeri, care tre sa zica si ei ceva sa manance si gura lor o paine. Si cum vor proceda? Vor vorbi cu n mergatori la concert, vor extrage locurile comune, si isi vor formula propria concluzie. De multe ori, mai ferma si mai batuta in cuie decat a oricarui om care a fost acolo. De ce? Pentru ca impresiile dupa un concert sunt de cele mai multe ori ambigui, unele chestii ti-au placut, altele nu. Nemersii la concert o sa faca media pe cele doua categorii, o sa aleaga majoritatea, si o sa bage foarte putin in seama opiniile din cealalta categorie. De cele mai multe ori o sa extraga negativele- cei care regreta ca nu au mers, o fac ca sa isi justifice retroactiv gestul, cei care detesta artistul, o fac ca sa isi motiveze (dez)gustul, formatorii de opinie, pentru ca scuipatul face mai multa valva decat pupatul . Astfel incat concluziile lor, degraba imprastiate mai departe catre nestiutori, vor fii de genul:”George Michael a cantat la fix ca cucul”, “Lenny Kravitz era beat, ne-a incurcat cu Budapesta, si era sa cada si in nas”, “Sting s-a ticnit, are barba si canta muzica ciudata”, “ Madonna avea bratele flescaite, n-a cantat live si ne-a facut tigani”.
Daca te intalnesti tu, ca om mers la concert, cu un neparticipant cu opinii, vei ajunge sa iti pui la indoiala propria perceptie, memorie si gusturi muzicale, sau eventual, sa ii dai una in cap ca sa il faci sa taca. Mai bine nu insa, cine stie, la viitorul concert poti fi tu in locul lui :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
