Am un stil sportiv de a mă plimba prin magazine de haine- adică mai mult mă antrenez, decât performez, respectiv cumpăr ceva. Merg mult, repede, căutând chilipiruri, arzând serios calorii. Nu fac discriminări de brand, reputatie, target, mă duc peste tot unde găsesc chestii care să îmi bucure inimioara si să îmi satisfaca bugetul. Aşa am ajuns să observ lucruri care ii scapă muritorului obişnuit care merge fix la Afi sau la IDM (sau oriunde crede el ca i se potriveşte mai bine) si iese de acolo cu trei pungi pline ochi si cu nervii pe bigudiuri.
De exemplu, ascult cu atentie muzica din magazine. Duse sunt vremurile in care in toate magazinele se auzeau trei posturi de radio cu hiturile momentului. Ah, timpurile bune, când mă apuca cheful de dans in cabinele de proba si luam mai multe ţoale cica sa le încerc, de fapt doar sa mă bâţâi un pic in fata oglinzii...
Acum, fiecare magazin de haine are playlistul lui propriu care se asezonează cu brandul.De ce? Ca să se adreseze direct targetului pe care il vizează prin produse, ofkors.
La Stefanel si Massimo Duty vei auzi muzica ambientala sau café concert soft si de calitate, potrivita cu cumpărătorii high class si business. La Zara, mixuri faine de chillout, electro, acid jazz, care merg cu stilul urban, smart casual, tineresc al clientului tipic . La Kenvelo, hiturile dance ale momentului, date la maxim, ca sa motiveze spre golirea portofelului pe vizitatorii lor presupus low class-wannabe rich. Habar n-am daca strategia asta creste vânzările, dar e faina experienta de a schimba atmosfera si tempo-ul trecând de la un magazin la altul…
Cea mai intensa traire am avut-o la Miniprix, unde se presupune ca merg oamenii care au bani foarte putini de dat pe ţoale. Sau saraci, sa o spunem pe şleau, dar care tin la oaresce brand. Clienţi transpiraţi veniţi cu autobuzul, haos prin produse, aglomeraţie năduf. O tristeţe. Pe deasupra, ce muzica plutea? Romaneasca, bineinteles, si pe deasupra cu mesaj. “Nu ne-am născut la locul potrivit”, ”Plec pe Marte", ”Vrem sa va doara” a Paraziţilor... Ok, ok, poate muzica era pe target. Dar sa te inspire cumperi ceva ?!? când îţi reamintea ca situaţia e nasoala, nu stam deloc pe roze, hai să ne revoltam sau să sa emigram…
Impulsul imediat a fost să iau doua perechi de papuci, să le agresez cu ele pe vânzătoare pe agentul pirpiriu de paza, să jefuiesc casa si să o iau la goana hăt departe, poate chiar pe Marte. Pâna la casa , preţ de trei etaje si trei bruiaje umane, m-am deprimat si am ajuns cumpăr papuci respectivi....Intr-un final, a funcţionat.
Se afișează postările cu eticheta nervi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nervi. Afișați toate postările
duminică, 4 iulie 2010
marți, 27 octombrie 2009
De ce bat clopotele?Mitica!
Adica Sf. Dumitru, sub forma de moaste. De data asta nu este singur insa, ci insotit de Grigore Teologul, Grigore de la Nisa, Vasile cel Mare, Constantin si Elena, Ilie cel Nou. E nevoie de o coalitie intreaga de sfinti ca sa ne scoata cu bine din criza si din incertitudinile guvernarii. Asta avand in vedere, ca spre deosebire de alti ani, acum sunt mai multi oameni cu probleme, care isi pun credinta- poate singurul lucru pe care il au si care nu e de imprumut- in intalnirea cu moastele sfinte -au estimat ca vor fi peste 2 milioane de pelerini pe Dealul Mitropoliei, cu cateva sute de mii mai mult decat anul trecut.
Nu am nimic cu formele de credinta manifestate in grup, ci chiar, cat de agnostica as fi, pot sa fac exercitii de admiratie autentica in fata lor, daca ele genereaza trairi pozitive si impulsul de a fi mai buni. Revenind la situatia concreta, nici nu fac pe avocatul diavolului atat incat sa ma intereseze raportul de credinciosi transfigurati/ credinciosi nervosi si cu echimoze dupa intalnirea cu moastele. Chiar imi imaginez ca majoritatea celor care se pornesc spre mitropolie zilele acestea, o fac pentru trairi spirituale autentice, nu pentru sarmale gratis, si ca numai epuizarea si raul fizic dupa aceasta proba de rezistenta care este statul la cozi la moaste, ii face sa uite perceptele crestine, si sa dea in alti credinciosi in biserica.
Dar totusi, de ce trebuie ca timp de o saptamana, centrul sa fie semiblocat si oamenii muncii-in numar de cateva sute de mii- care il tranziteaza sa stea in trafic o ora in plus, daca calculezi un dus-intors de la serviciu? Nu cred ca acest pelerinaj este o manifestare gen summit NATO, o chestiune de interes national, care ne priveste pe toti. Pe mine nu ma priveste, si atat timp cat libertatea de exprimare- a credintei, in acest caz- interfereaza cu libertatea mea de miscare, ma deranjeaza. Nu neaparat evenimentul in sine, care este o traditie impamantenita, ci modul in care este gestionat. Cred ca moastele puteau fii la fel de bine sa fie venerate- eventual separat-si in alte biserici din Bucuresti,
purtand hramul lor, de preferinta mai putin centrale, si altfel se disipa masa de oameni care umple trotuarele de cateva zile. Si nici nu mai era necesara alocarea speciala a atator resurse- sfanta organizare!- de jandarmi, medici si asisente, care oricum de-abia fac fata. Sau, daca tot au estimat un numar de pelerini credinciosi egali cu populatia Bucurestiului, puteau sa declare Sf. Dumitru zi libera pentru bucuresteni- in fond de ce nu, in Salonic au facut-o.
In plus, de ce trebuie sa asistam fortat la balciul religios de prost gust din parcul Unirii?( pana si tufanelele au fost rebranduite ca dumitrite cu aceasta ocazie speciala).Comertul cu suveniruri religioase tot comert este, si trebuie sa se supuna regulilor ca orice alt tip de biznis. De vreme ce din impozitele de pe salariul meu sunt platite si salariile preotilor, vreau si ca profitul de pe urma vanzarilor de Sf. Dumitru sa fie impozitat. Pun pariu ca astfel ar disparea trei sferturi din ambulantii care tin calea trecatorilor prin parcul Unirii profitand de inima lor larga si portofelul largit in consecinta.
PS: Post scris sub influenta unei improscari cu mir pe frunte, la care am fost supusa fara acordul meu la intrarea la metrou Unirii. Nici nu am apucat sa ma bucur de aroma, care imi place, ca am vazut ca am in manutza, de la popa care m-a blagoslovit, un fluturas prin care imi cerea bani.Tardiv, deja eram in metrou si ii blagosloveam pe altii cu sfantul miros. Am ezitat oleaca intre ratiunea care imi spunea ca am fost supusa unei manipulari ca la carte, si respectul dobandit de la bunicii de la tara pentru simboluri sfinte. Dupa care m-am spalat pe cap.
Nu am nimic cu formele de credinta manifestate in grup, ci chiar, cat de agnostica as fi, pot sa fac exercitii de admiratie autentica in fata lor, daca ele genereaza trairi pozitive si impulsul de a fi mai buni. Revenind la situatia concreta, nici nu fac pe avocatul diavolului atat incat sa ma intereseze raportul de credinciosi transfigurati/ credinciosi nervosi si cu echimoze dupa intalnirea cu moastele. Chiar imi imaginez ca majoritatea celor care se pornesc spre mitropolie zilele acestea, o fac pentru trairi spirituale autentice, nu pentru sarmale gratis, si ca numai epuizarea si raul fizic dupa aceasta proba de rezistenta care este statul la cozi la moaste, ii face sa uite perceptele crestine, si sa dea in alti credinciosi in biserica.
Dar totusi, de ce trebuie ca timp de o saptamana, centrul sa fie semiblocat si oamenii muncii-in numar de cateva sute de mii- care il tranziteaza sa stea in trafic o ora in plus, daca calculezi un dus-intors de la serviciu? Nu cred ca acest pelerinaj este o manifestare gen summit NATO, o chestiune de interes national, care ne priveste pe toti. Pe mine nu ma priveste, si atat timp cat libertatea de exprimare- a credintei, in acest caz- interfereaza cu libertatea mea de miscare, ma deranjeaza. Nu neaparat evenimentul in sine, care este o traditie impamantenita, ci modul in care este gestionat. Cred ca moastele puteau fii la fel de bine sa fie venerate- eventual separat-si in alte biserici din Bucuresti,
purtand hramul lor, de preferinta mai putin centrale, si altfel se disipa masa de oameni care umple trotuarele de cateva zile. Si nici nu mai era necesara alocarea speciala a atator resurse- sfanta organizare!- de jandarmi, medici si asisente, care oricum de-abia fac fata. Sau, daca tot au estimat un numar de pelerini credinciosi egali cu populatia Bucurestiului, puteau sa declare Sf. Dumitru zi libera pentru bucuresteni- in fond de ce nu, in Salonic au facut-o.
In plus, de ce trebuie sa asistam fortat la balciul religios de prost gust din parcul Unirii?( pana si tufanelele au fost rebranduite ca dumitrite cu aceasta ocazie speciala).Comertul cu suveniruri religioase tot comert este, si trebuie sa se supuna regulilor ca orice alt tip de biznis. De vreme ce din impozitele de pe salariul meu sunt platite si salariile preotilor, vreau si ca profitul de pe urma vanzarilor de Sf. Dumitru sa fie impozitat. Pun pariu ca astfel ar disparea trei sferturi din ambulantii care tin calea trecatorilor prin parcul Unirii profitand de inima lor larga si portofelul largit in consecinta.
PS: Post scris sub influenta unei improscari cu mir pe frunte, la care am fost supusa fara acordul meu la intrarea la metrou Unirii. Nici nu am apucat sa ma bucur de aroma, care imi place, ca am vazut ca am in manutza, de la popa care m-a blagoslovit, un fluturas prin care imi cerea bani.Tardiv, deja eram in metrou si ii blagosloveam pe altii cu sfantul miros. Am ezitat oleaca intre ratiunea care imi spunea ca am fost supusa unei manipulari ca la carte, si respectul dobandit de la bunicii de la tara pentru simboluri sfinte. Dupa care m-am spalat pe cap.
miercuri, 30 septembrie 2009
Romania pro-funda/ calatori prin WC-urile patriei
Calatorind prin tara, am avut ocazia sa cunosc de cand ma stiu toaletele publice din gari, autogari, centre de orase. Nefiind posesoare de autoturism personal, vizitez spasita
si astazi aceste locuri de foarte profan pelerinaj, de cate ori natura ma cheama, cum zic englezii- desi deseori trebuie ca natura sa urle de-a dreptul inainte ca eu sa ii urmez chemarea. De ce?
Analizez invariabil situatia “inainte si dupa”(dupa revolutie, reforma, alegeri 1, alegeri 2, intrarea in UE etc.), ofticandu-ma de fiecare data cand vad ca prea putine s-au schimbat si in acest domeniu de dedesubt al binelui public, si ca sperantele sa se schimbe in curand tind spre zero. Prin urmare, am decis sa scriu, spre buna folosinta a oricui va fi interesat, un ghid de utilizare al buzilor publice din Romania, care detaliaza in 5 reguli pregatirea psihica si fizica necesara confruntarii cu aceasta fata de cacat a tarii noastre. Ele pot fi luate in considerare, selectiv, si pentru restaurantele/barurile/terasele/carciumile patriei.
Iata-le mai jos:
Regula 1: Cunoaste-te pe tine insuti
Bine, ar fi ok sa faci asta in general, pentru drumul tau in viata, nu neparat pentru drumul la buda. Nu ma refer insa aici la caracter, vise, aspiratii, ci la chestii mult mai bazale. Gen metabolism, capacitatea vezicii, controlul sfincterelor, ce alimente si bauturi iti priesc sau nu, gabaritul tau in spatiu, modul in care productiile organismului propriu tind sa interactioneze cu mediul inconjurator(traiectorie,viteza, debit). Daca esti prea finut(a) si te jeneaza rolul tau cat se poate de concret in transformarea materiei sau in circuitul apei in natura, atunci probabil nu citesti acest post si probabil intalnirea ta cu buzile publice va necesita psihoterapie. Cunoasterea proprie este foarte necesara in etapa de planificare, de care voi vorbi ulterior..
Alte chestii pe care ar fii bine sa le stii: dinamica fluidelor(cel putin principiul lui Arhimede), sa poti face corect pipi din picioare, si cateva reguli de bune maniere, pe care le voi detalia ulterior.
Regula 2: Lasa orice speranta cand intri. Mai bine lasa tot ce ai de lasat in WC-ul
de acasa pentru ca buzile publice din Romania sunt naspa rau. Daca te vei confrunta cu o exceptie, ca o toaleta publica curata si bine dotata, surpriza va fi cu atat mai placuta, prin urmare, daca nu poti amana sau evita momentul, porneste cu asteptari cat se poate de negative. Tine minte oricum: nici o buda nu e ca cea de acasa. Poate nu e a ta cea mai curata sau dotata, dar avantajul indubital-in afara de familiaritatea si atasamentul unei relatii de lunga durata- este ca stii cine a folosit-o inainte si nici nu iti ofera dileme de genul cum sa pornesti apa sa te speli dupa.
Regula 3: Planifica sa reusesti. Este de preferat sa reusesti sa eviti momentul adevarului. In calatorii mai scurte este posibil, daca ai un metabolism normal si respecti niste reguli de baza.
- Nu manca si bea pe saturate chiar inainte sa pleci. Mananca cu o ora inainte, ca sa ai timp sa binecuvantezi toaleta proprie. Asa te lipsesti si de raul de drum care vine invariabil cand ai burta plina.
- La drum, bea numai apa plata. Apa carbogazoasa da gaze, sucurile dulci provoaca setea. Berea te scoate imediat, ca sa nu mai zic ca te scoate in evidenta printre alti calatori. Bea apa cat sa nu mori de sete, nu din plictiseala.
- Daca mergi la drum lung si ti-e foame, mananca chestii care se metabolizeaza greu, si cat mai putin sarate. Sarea provoaca sete, setea cere lichide, lichidele se cer afara.
Este obligatoriu sa fi pregatit insa si pentru situatia in care vei ajunge la buda. Iata ce trebuie sa faci:
- Imbraca-te comod si practic( Blugii skinny, pantalonii bootcut, fustele con sau lungi, pantofii cu toc cui si imprimeu sau conversii albi nu sunt in aceasta categorie). Da, stiu, hainele ne reflecta personalitatea, dar e foarte probabil sa faci pipi pe stilul tau unic, daca nimeresti intr-o infama buda turceasca, si daca ignori regula nr.1. In plus, majoritatea WC-urilor publice au pe jos o fleasca de provenienta dubioasa; optimistii cred ca este apa cu dezinfectant, ramasa dupa ce s-a spalat pe jos, pesimistii cred ca e pipi. Cel mai probabil este o combinatie intre cele doua, oricum ar fi, nu vei dori sa iei mostre de nesters pe pantofii tai cool. Hainele sunt cu atat mai practice cu cat le poti deschide si manipula mai usor la “nevoie”; si cu cat purtarea lor iti afecteaza mai putin metabolismul. Pantofii sa fie cu talpa joasa pentru stabilitate- de o culoare neutra, inchisa, si dintr-un material usor de curatat. Outfitul pentru club e fix pentru aia, nu pentru calatorii lungi.
si astazi aceste locuri de foarte profan pelerinaj, de cate ori natura ma cheama, cum zic englezii- desi deseori trebuie ca natura sa urle de-a dreptul inainte ca eu sa ii urmez chemarea. De ce?
Analizez invariabil situatia “inainte si dupa”(dupa revolutie, reforma, alegeri 1, alegeri 2, intrarea in UE etc.), ofticandu-ma de fiecare data cand vad ca prea putine s-au schimbat si in acest domeniu de dedesubt al binelui public, si ca sperantele sa se schimbe in curand tind spre zero. Prin urmare, am decis sa scriu, spre buna folosinta a oricui va fi interesat, un ghid de utilizare al buzilor publice din Romania, care detaliaza in 5 reguli pregatirea psihica si fizica necesara confruntarii cu aceasta fata de cacat a tarii noastre. Ele pot fi luate in considerare, selectiv, si pentru restaurantele/barurile/terasele/carciumile patriei.
Iata-le mai jos:
Regula 1: Cunoaste-te pe tine insuti
Bine, ar fi ok sa faci asta in general, pentru drumul tau in viata, nu neparat pentru drumul la buda. Nu ma refer insa aici la caracter, vise, aspiratii, ci la chestii mult mai bazale. Gen metabolism, capacitatea vezicii, controlul sfincterelor, ce alimente si bauturi iti priesc sau nu, gabaritul tau in spatiu, modul in care productiile organismului propriu tind sa interactioneze cu mediul inconjurator(traiectorie,viteza, debit). Daca esti prea finut(a) si te jeneaza rolul tau cat se poate de concret in transformarea materiei sau in circuitul apei in natura, atunci probabil nu citesti acest post si probabil intalnirea ta cu buzile publice va necesita psihoterapie. Cunoasterea proprie este foarte necesara in etapa de planificare, de care voi vorbi ulterior..
Alte chestii pe care ar fii bine sa le stii: dinamica fluidelor(cel putin principiul lui Arhimede), sa poti face corect pipi din picioare, si cateva reguli de bune maniere, pe care le voi detalia ulterior.
Regula 2: Lasa orice speranta cand intri. Mai bine lasa tot ce ai de lasat in WC-ul
de acasa pentru ca buzile publice din Romania sunt naspa rau. Daca te vei confrunta cu o exceptie, ca o toaleta publica curata si bine dotata, surpriza va fi cu atat mai placuta, prin urmare, daca nu poti amana sau evita momentul, porneste cu asteptari cat se poate de negative. Tine minte oricum: nici o buda nu e ca cea de acasa. Poate nu e a ta cea mai curata sau dotata, dar avantajul indubital-in afara de familiaritatea si atasamentul unei relatii de lunga durata- este ca stii cine a folosit-o inainte si nici nu iti ofera dileme de genul cum sa pornesti apa sa te speli dupa.
Regula 3: Planifica sa reusesti. Este de preferat sa reusesti sa eviti momentul adevarului. In calatorii mai scurte este posibil, daca ai un metabolism normal si respecti niste reguli de baza.
- Nu manca si bea pe saturate chiar inainte sa pleci. Mananca cu o ora inainte, ca sa ai timp sa binecuvantezi toaleta proprie. Asa te lipsesti si de raul de drum care vine invariabil cand ai burta plina.
- La drum, bea numai apa plata. Apa carbogazoasa da gaze, sucurile dulci provoaca setea. Berea te scoate imediat, ca sa nu mai zic ca te scoate in evidenta printre alti calatori. Bea apa cat sa nu mori de sete, nu din plictiseala.
- Daca mergi la drum lung si ti-e foame, mananca chestii care se metabolizeaza greu, si cat mai putin sarate. Sarea provoaca sete, setea cere lichide, lichidele se cer afara.
Este obligatoriu sa fi pregatit insa si pentru situatia in care vei ajunge la buda. Iata ce trebuie sa faci:
- Imbraca-te comod si practic( Blugii skinny, pantalonii bootcut, fustele con sau lungi, pantofii cu toc cui si imprimeu sau conversii albi nu sunt in aceasta categorie). Da, stiu, hainele ne reflecta personalitatea, dar e foarte probabil sa faci pipi pe stilul tau unic, daca nimeresti intr-o infama buda turceasca, si daca ignori regula nr.1. In plus, majoritatea WC-urilor publice au pe jos o fleasca de provenienta dubioasa; optimistii cred ca este apa cu dezinfectant, ramasa dupa ce s-a spalat pe jos, pesimistii cred ca e pipi. Cel mai probabil este o combinatie intre cele doua, oricum ar fi, nu vei dori sa iei mostre de nesters pe pantofii tai cool. Hainele sunt cu atat mai practice cu cat le poti deschide si manipula mai usor la “nevoie”; si cu cat purtarea lor iti afecteaza mai putin metabolismul. Pantofii sa fie cu talpa joasa pentru stabilitate- de o culoare neutra, inchisa, si dintr-un material usor de curatat. Outfitul pentru club e fix pentru aia, nu pentru calatorii lungi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
