continuare Regula 3: Planifica sa reusesti
- Cum cobori din mijlocul de transport in comun, mergi intins la toaleta, chiar daca nevoia e doar incipienta. Asa eviti cozile lungi si privirile ucigase ale celor care ajung sa se “elibereze” ultimii inainte sa plece autocarul/trenul.
- Ia cu tine neaparat: bani marunti, servetele uscate, servetele umede antibacteriene/
gel de curatare in recipient mic.
Majoritatea buzilor publice sunt utilizabile contra tarif(5 sau 10 mii). O tanti de la intrare o sa ti-i ia, si o sa iti dea o bucata de hartie igienica ieftina gen scoarta de copac. Doamne feri sa ceri vreodata bon pentru banii aia, nu o sa vezi asa ceva. Credeam mai demult, idealista fiind, ca
sumele respective sunt folosite ca sa se renoveze toaletele. In decursul a cativa ani in care am trecut prin aceleasi buzi publice de cateva ori la rand, aceasta iluzie a murit. Banii aia sunt bani negri, din care mica parte merg la magazin pentru hartie igienica, parte la tanti cu hartia si cea mai mare parte- habar n-am! La o autogara cu trafic serios, daca 300 de calatori folosesc buda pe zi, lasa acolo un milion jumate. Dupa o luna de 30 zile lucratoare, nu sunt chiar bani de aruncat pe geam. Nimeni nu se gandeste la asta, caci suma pe care o da fiecare este simbolica, si primesti in schimb bucata de hartie igienica. Care by the way, nu iti e de mare ajutor. La tine acasa ar fii, dar tu va trebui sa iti stergi si pantofii dupa ce iesi, si sa te stergi pe maini dupa ce te speli. Iata de ce trebuie sa ai servetele uscate. Daca esti genul dirty-kinky, poti sa iti iei si mobilul, ca sa notezi de pe pereti numere de telefon de local sexboys- and-girls care
fac reclama personalizata serviciilor
pe care le presteaza . Oricat de tentante ar fi ofertele, gandeste-te ca au trecut si ei prin aceeasi buda, si au atins aceleasi chestii pe care le vei atinge si tu. A, si au cunoscut n calatori care au transportat n la infinit virusi. Think twice. Si atinge numai ce e absolut necesar de atins. In toaletele de uz comun ale patriei vei gasi aleator apa sa te speli dupa ( invariabil rece), sapun, uscator sau servetele de sters. Decat sa traiesti dileme existentiale de genul “cum sa opresc robinetul murdar cu mainile proaspat spalate”, mai bine ia la tine gel antibacterian sau servetele umede.
Regula 4: Poarta-te cu ceilalti cum ai dori sa se poarte ei cu tine. Sau mai bine zis, poarta-te la buda cum ai fi dorit sa se poarte altii inaintea ta. Poti sa ajungi mizantrop pana
in pragul impulsului de a ucide in masa, cand intri intr-o buda de care alti utilizatori si-au batut joc. Ajungi sa crezi ca traiesti intr-un popor lipsit de un bun simt elementar. The trick is: ajungi sa nu iti mai pese de ce lasi si tu in urma? Aceasta este intrebarea! Caci regulile de utilizare a unei toalete fac parte din cei 7 ani de acasa, atat la Bucuresti, cat si in Cuca Macaii. Problema este ca multi ajung sa nu le mai respecte, pentru ca altii nu le-au respectat inaintea lor. Deprimati si enervati ce gasesc in buda publica, multi gandesc “Ce mai conteaza rahatul meu printre alti rahati anonimi? Daca eu am dat de cacat, lasa sa dea si altii dupa, oricum, la cat de mizerie este, nu o sa stie nimeni ca am contribuit si eu la ea. La un moment dat oricum o sa vina cineva sa faca curatenie generala”. Doamnelor si domnilor, de aia nu merg lucrurile in tara asta.
Suntem doamne si domni nu numai in public, ci si cand(sau mai ales cand) ne aflam singuri in fata buzii. Faceti-va “treaba” cu responsabilitate si nu le faceti misiunea si mai dificila celor care vin dupa. Stiti deja regulile care urmeaza, totul este sa le aplicati cu consecventa si fara abateri.
Nu intrati inainte sa bateti la usa.
Nu faceti echilibristica cu picioarele pe scaunul de la WC. Dati closetului ce merita la fix, fara deviatii de traseu voluntare sau involuntare. Exersati-va ochitul la tinta si cand este vorba de aruncarea hartiei igienice folosite. Trageti apa dupa.Nu stati la buda mai mult de 5 minute. Daca respectati regula nr. 1 referitoare la cunoasterea metabolismului propriu nu va fi cazul. Daca credeti ca toaleta publica e loc de meditatie, conversatii pe mobil sau aranjatul machiajului, probabil ca nu cititi acest post, pentru ca nu stiti sa o faceti.
Regula 5: Invata din experienta.
De obicei, dupa ce folosim toaleta publica, experimentam un moment de dezgust maxim, dupa care uitam complet evenimentul. Fenomenul se numeste reprimare, si este un simptom des intalnit in stress posttraumatic. Este bine pentru psihicul nostru sa nu stocheze amintiri atat de neplacute. Problema este ca uitand, nici nu vom invata din aceasta experienta si data viitoare intr-o buda comuna va fi la fel de nasol. Sfatul meu este: inainte de a ingropa in subconstient episodul umilitor, fa un memo catre tine insuti cu ce ai invatat, si ce ai de facut daca te mai confrunti vreodata cu aceasta situatie. Daca doresti sa emigrezi intr-o tara civilizata, dar nu ai gasit taria necesara pana acum , incearca sa vizualizeazi in gand toaletele publice pe care le cunosti in Romania, gandul ca nu lei mai vedea vreodata poate fi foarte motivant.
miercuri, 30 septembrie 2009
Romania pro-funda/ calatori prin WC-urile patriei
Calatorind prin tara, am avut ocazia sa cunosc de cand ma stiu toaletele publice din gari, autogari, centre de orase. Nefiind posesoare de autoturism personal, vizitez spasita
si astazi aceste locuri de foarte profan pelerinaj, de cate ori natura ma cheama, cum zic englezii- desi deseori trebuie ca natura sa urle de-a dreptul inainte ca eu sa ii urmez chemarea. De ce?
Analizez invariabil situatia “inainte si dupa”(dupa revolutie, reforma, alegeri 1, alegeri 2, intrarea in UE etc.), ofticandu-ma de fiecare data cand vad ca prea putine s-au schimbat si in acest domeniu de dedesubt al binelui public, si ca sperantele sa se schimbe in curand tind spre zero. Prin urmare, am decis sa scriu, spre buna folosinta a oricui va fi interesat, un ghid de utilizare al buzilor publice din Romania, care detaliaza in 5 reguli pregatirea psihica si fizica necesara confruntarii cu aceasta fata de cacat a tarii noastre. Ele pot fi luate in considerare, selectiv, si pentru restaurantele/barurile/terasele/carciumile patriei.
Iata-le mai jos:
Regula 1: Cunoaste-te pe tine insuti
Bine, ar fi ok sa faci asta in general, pentru drumul tau in viata, nu neparat pentru drumul la buda. Nu ma refer insa aici la caracter, vise, aspiratii, ci la chestii mult mai bazale. Gen metabolism, capacitatea vezicii, controlul sfincterelor, ce alimente si bauturi iti priesc sau nu, gabaritul tau in spatiu, modul in care productiile organismului propriu tind sa interactioneze cu mediul inconjurator(traiectorie,viteza, debit). Daca esti prea finut(a) si te jeneaza rolul tau cat se poate de concret in transformarea materiei sau in circuitul apei in natura, atunci probabil nu citesti acest post si probabil intalnirea ta cu buzile publice va necesita psihoterapie. Cunoasterea proprie este foarte necesara in etapa de planificare, de care voi vorbi ulterior..
Alte chestii pe care ar fii bine sa le stii: dinamica fluidelor(cel putin principiul lui Arhimede), sa poti face corect pipi din picioare, si cateva reguli de bune maniere, pe care le voi detalia ulterior.
Regula 2: Lasa orice speranta cand intri. Mai bine lasa tot ce ai de lasat in WC-ul
de acasa pentru ca buzile publice din Romania sunt naspa rau. Daca te vei confrunta cu o exceptie, ca o toaleta publica curata si bine dotata, surpriza va fi cu atat mai placuta, prin urmare, daca nu poti amana sau evita momentul, porneste cu asteptari cat se poate de negative. Tine minte oricum: nici o buda nu e ca cea de acasa. Poate nu e a ta cea mai curata sau dotata, dar avantajul indubital-in afara de familiaritatea si atasamentul unei relatii de lunga durata- este ca stii cine a folosit-o inainte si nici nu iti ofera dileme de genul cum sa pornesti apa sa te speli dupa.
Regula 3: Planifica sa reusesti. Este de preferat sa reusesti sa eviti momentul adevarului. In calatorii mai scurte este posibil, daca ai un metabolism normal si respecti niste reguli de baza.
- Nu manca si bea pe saturate chiar inainte sa pleci. Mananca cu o ora inainte, ca sa ai timp sa binecuvantezi toaleta proprie. Asa te lipsesti si de raul de drum care vine invariabil cand ai burta plina.
- La drum, bea numai apa plata. Apa carbogazoasa da gaze, sucurile dulci provoaca setea. Berea te scoate imediat, ca sa nu mai zic ca te scoate in evidenta printre alti calatori. Bea apa cat sa nu mori de sete, nu din plictiseala.
- Daca mergi la drum lung si ti-e foame, mananca chestii care se metabolizeaza greu, si cat mai putin sarate. Sarea provoaca sete, setea cere lichide, lichidele se cer afara.
Este obligatoriu sa fi pregatit insa si pentru situatia in care vei ajunge la buda. Iata ce trebuie sa faci:
- Imbraca-te comod si practic( Blugii skinny, pantalonii bootcut, fustele con sau lungi, pantofii cu toc cui si imprimeu sau conversii albi nu sunt in aceasta categorie). Da, stiu, hainele ne reflecta personalitatea, dar e foarte probabil sa faci pipi pe stilul tau unic, daca nimeresti intr-o infama buda turceasca, si daca ignori regula nr.1. In plus, majoritatea WC-urilor publice au pe jos o fleasca de provenienta dubioasa; optimistii cred ca este apa cu dezinfectant, ramasa dupa ce s-a spalat pe jos, pesimistii cred ca e pipi. Cel mai probabil este o combinatie intre cele doua, oricum ar fi, nu vei dori sa iei mostre de nesters pe pantofii tai cool. Hainele sunt cu atat mai practice cu cat le poti deschide si manipula mai usor la “nevoie”; si cu cat purtarea lor iti afecteaza mai putin metabolismul. Pantofii sa fie cu talpa joasa pentru stabilitate- de o culoare neutra, inchisa, si dintr-un material usor de curatat. Outfitul pentru club e fix pentru aia, nu pentru calatorii lungi.
si astazi aceste locuri de foarte profan pelerinaj, de cate ori natura ma cheama, cum zic englezii- desi deseori trebuie ca natura sa urle de-a dreptul inainte ca eu sa ii urmez chemarea. De ce?
Analizez invariabil situatia “inainte si dupa”(dupa revolutie, reforma, alegeri 1, alegeri 2, intrarea in UE etc.), ofticandu-ma de fiecare data cand vad ca prea putine s-au schimbat si in acest domeniu de dedesubt al binelui public, si ca sperantele sa se schimbe in curand tind spre zero. Prin urmare, am decis sa scriu, spre buna folosinta a oricui va fi interesat, un ghid de utilizare al buzilor publice din Romania, care detaliaza in 5 reguli pregatirea psihica si fizica necesara confruntarii cu aceasta fata de cacat a tarii noastre. Ele pot fi luate in considerare, selectiv, si pentru restaurantele/barurile/terasele/carciumile patriei.
Iata-le mai jos:
Regula 1: Cunoaste-te pe tine insuti
Bine, ar fi ok sa faci asta in general, pentru drumul tau in viata, nu neparat pentru drumul la buda. Nu ma refer insa aici la caracter, vise, aspiratii, ci la chestii mult mai bazale. Gen metabolism, capacitatea vezicii, controlul sfincterelor, ce alimente si bauturi iti priesc sau nu, gabaritul tau in spatiu, modul in care productiile organismului propriu tind sa interactioneze cu mediul inconjurator(traiectorie,viteza, debit). Daca esti prea finut(a) si te jeneaza rolul tau cat se poate de concret in transformarea materiei sau in circuitul apei in natura, atunci probabil nu citesti acest post si probabil intalnirea ta cu buzile publice va necesita psihoterapie. Cunoasterea proprie este foarte necesara in etapa de planificare, de care voi vorbi ulterior..
Alte chestii pe care ar fii bine sa le stii: dinamica fluidelor(cel putin principiul lui Arhimede), sa poti face corect pipi din picioare, si cateva reguli de bune maniere, pe care le voi detalia ulterior.
Regula 2: Lasa orice speranta cand intri. Mai bine lasa tot ce ai de lasat in WC-ul
de acasa pentru ca buzile publice din Romania sunt naspa rau. Daca te vei confrunta cu o exceptie, ca o toaleta publica curata si bine dotata, surpriza va fi cu atat mai placuta, prin urmare, daca nu poti amana sau evita momentul, porneste cu asteptari cat se poate de negative. Tine minte oricum: nici o buda nu e ca cea de acasa. Poate nu e a ta cea mai curata sau dotata, dar avantajul indubital-in afara de familiaritatea si atasamentul unei relatii de lunga durata- este ca stii cine a folosit-o inainte si nici nu iti ofera dileme de genul cum sa pornesti apa sa te speli dupa.
Regula 3: Planifica sa reusesti. Este de preferat sa reusesti sa eviti momentul adevarului. In calatorii mai scurte este posibil, daca ai un metabolism normal si respecti niste reguli de baza.
- Nu manca si bea pe saturate chiar inainte sa pleci. Mananca cu o ora inainte, ca sa ai timp sa binecuvantezi toaleta proprie. Asa te lipsesti si de raul de drum care vine invariabil cand ai burta plina.
- La drum, bea numai apa plata. Apa carbogazoasa da gaze, sucurile dulci provoaca setea. Berea te scoate imediat, ca sa nu mai zic ca te scoate in evidenta printre alti calatori. Bea apa cat sa nu mori de sete, nu din plictiseala.
- Daca mergi la drum lung si ti-e foame, mananca chestii care se metabolizeaza greu, si cat mai putin sarate. Sarea provoaca sete, setea cere lichide, lichidele se cer afara.
Este obligatoriu sa fi pregatit insa si pentru situatia in care vei ajunge la buda. Iata ce trebuie sa faci:
- Imbraca-te comod si practic( Blugii skinny, pantalonii bootcut, fustele con sau lungi, pantofii cu toc cui si imprimeu sau conversii albi nu sunt in aceasta categorie). Da, stiu, hainele ne reflecta personalitatea, dar e foarte probabil sa faci pipi pe stilul tau unic, daca nimeresti intr-o infama buda turceasca, si daca ignori regula nr.1. In plus, majoritatea WC-urilor publice au pe jos o fleasca de provenienta dubioasa; optimistii cred ca este apa cu dezinfectant, ramasa dupa ce s-a spalat pe jos, pesimistii cred ca e pipi. Cel mai probabil este o combinatie intre cele doua, oricum ar fi, nu vei dori sa iei mostre de nesters pe pantofii tai cool. Hainele sunt cu atat mai practice cu cat le poti deschide si manipula mai usor la “nevoie”; si cu cat purtarea lor iti afecteaza mai putin metabolismul. Pantofii sa fie cu talpa joasa pentru stabilitate- de o culoare neutra, inchisa, si dintr-un material usor de curatat. Outfitul pentru club e fix pentru aia, nu pentru calatorii lungi.
Vise, domne!
- Pui, ce bine ca ai venit mai devreme de la lucru! Hai la Metro!
- Da de ce?Pui, sunt frant de oboseala...
- Stii stepperul ala la care ma gandesc eu de 3 luni?
- Ala smecher cu 4 viteze care iti zice si cate calorii ai consumat? ce e cu el?
Pauza de suspans. Ea, triumfatoare:
- E la promotie mai, de la 5 milioane l-au redus la doua!!
- Unde ai vazut tu asta?
- Pui, am vazut eu un pliant, nu mai stiu unde, e promotie pana la sfarsitul saptamanii!
- Pai e miercuri!
- Da, mai, da' stii ca la preturi din astea se dau repede!
- Bine pui, hai intra in adidasi, ca eu nu ma mai schimb. Daca fac dus acuma, ma bag direct in pat.
Se ia masina, vrrrrm spre Metro. Pe drum, el:
- Pui, parca si Raluca lu' Dan voia stepper de-ala.
- Pai, suna-l pe Dan si zi-i.
Se vorbeste cu Dan.
- Ei sunt prin mall sa isi ia Dan costum. Daca gasesc, o sa mearga si ei mai tarziu sa se uite de stepper.
- Da, numai sa mai gaseasca. Bine ca ai vrut sa mergem acuma, pui. Puiutul meu!
Pupic demonstrativ.
La Metro, se merge furibund la raionul de articole sportive. Se depisteaza stepperul. Surpriza, e la 5 milioane.Nici o eticheta de reducere. Se cauta cu indignare si se gaseste cu greu un angajat care sa stie despre ce este vorba.
- Doamna, nu e nici o promotie. Asta e pretul de raft.
- Cum domne, ca a vazut pliantul!
- Ce pliant domnule, va arat toate cataloagele din ultimul an. Nu am avut promotii la modelul asta. Nu avem reduceri asa mari la nici un articol.
El catre ea:
- Pui, esti sigura ca era pliant de Metro?
Ea nu mai e sigura de nimic.
Angajatul intervine competent:
- Domnule, numai noi vindem marca asta. Numai ca nu am avut niciodata promotie la steppere.
Atmosfera incordat-ganditoare. Ea isi bate tampla cu un deget, incruntata.
- Pai, pui...atunci inseamna ca am visat eu!
Un minut de priviri consternate in triunghi. El ofteaza. Ii multumeste angajatului competent, care nici acuma nu intelege ce s-a intamplat. El intelege.
- Pui, daca tot suntem aici, hai sa luam ceva de mancare. Sunt mort de foame.
Se ia de mancare. Se pleaca spre casa. In masina:
- Ma pui, zapacita mai esti. Bine ca nu ai visat ca mi-au marit salariul.
- Pui, macar suna-l pe Dan sa nu mai mearga.
Se suna:
- Dane, v-ati pornit spre Metro? Nu inca?Bine mai, ca s-a terminat promotia aia. Da, mai, au vandut tot ce era pe stoc. Nici noi n-am mai apucat. Hai, pa! Ne vedem maine la lucru.
Privire ghidus-complice. Hohot de ras cu sughituri tot drumul spre casa. Si mult timp dupa aceea.
- Da de ce?Pui, sunt frant de oboseala...
- Stii stepperul ala la care ma gandesc eu de 3 luni?
- Ala smecher cu 4 viteze care iti zice si cate calorii ai consumat? ce e cu el?
Pauza de suspans. Ea, triumfatoare:
- E la promotie mai, de la 5 milioane l-au redus la doua!!
- Unde ai vazut tu asta?
- Pui, am vazut eu un pliant, nu mai stiu unde, e promotie pana la sfarsitul saptamanii!
- Pai e miercuri!
- Da, mai, da' stii ca la preturi din astea se dau repede!
- Bine pui, hai intra in adidasi, ca eu nu ma mai schimb. Daca fac dus acuma, ma bag direct in pat.
Se ia masina, vrrrrm spre Metro. Pe drum, el:
- Pui, parca si Raluca lu' Dan voia stepper de-ala.
- Pai, suna-l pe Dan si zi-i.
Se vorbeste cu Dan.
- Ei sunt prin mall sa isi ia Dan costum. Daca gasesc, o sa mearga si ei mai tarziu sa se uite de stepper.
- Da, numai sa mai gaseasca. Bine ca ai vrut sa mergem acuma, pui. Puiutul meu!
Pupic demonstrativ.
La Metro, se merge furibund la raionul de articole sportive. Se depisteaza stepperul. Surpriza, e la 5 milioane.Nici o eticheta de reducere. Se cauta cu indignare si se gaseste cu greu un angajat care sa stie despre ce este vorba.
- Doamna, nu e nici o promotie. Asta e pretul de raft.
- Cum domne, ca a vazut pliantul!
- Ce pliant domnule, va arat toate cataloagele din ultimul an. Nu am avut promotii la modelul asta. Nu avem reduceri asa mari la nici un articol.
El catre ea:
- Pui, esti sigura ca era pliant de Metro?
Ea nu mai e sigura de nimic.
Angajatul intervine competent:
- Domnule, numai noi vindem marca asta. Numai ca nu am avut niciodata promotie la steppere.
Atmosfera incordat-ganditoare. Ea isi bate tampla cu un deget, incruntata.
- Pai, pui...atunci inseamna ca am visat eu!
Un minut de priviri consternate in triunghi. El ofteaza. Ii multumeste angajatului competent, care nici acuma nu intelege ce s-a intamplat. El intelege.
- Pui, daca tot suntem aici, hai sa luam ceva de mancare. Sunt mort de foame.
Se ia de mancare. Se pleaca spre casa. In masina:
- Ma pui, zapacita mai esti. Bine ca nu ai visat ca mi-au marit salariul.
- Pui, macar suna-l pe Dan sa nu mai mearga.
Se suna:
- Dane, v-ati pornit spre Metro? Nu inca?Bine mai, ca s-a terminat promotia aia. Da, mai, au vandut tot ce era pe stoc. Nici noi n-am mai apucat. Hai, pa! Ne vedem maine la lucru.
Privire ghidus-complice. Hohot de ras cu sughituri tot drumul spre casa. Si mult timp dupa aceea.
miercuri, 23 septembrie 2009
Comediile romantice reloaded
Pe langa intrigile standard, de care am vorbit in postul anterior, si care sunt baza pentru 90% din comediile romantice, mai sunt si cliseele de situatie, care se vor repeta aproape copy-paste in toate filmele de categoria asta, de iti vine sa dai fast forward cand le intalnesti. Chiar, ce s-ar intampla daca am da ff? ar ramane probabil 15 minute de pelicula, cu tot cu generic. Si uite ce (nu) am pierde:
1. Prima partida de sex va fi fenomenal de satisfacatoare si incredibil de pasionala . Big bullshit. Asa de big ca iti intra in ochi. Prima noapte de amor intr-o relatie noua -nu ma refer aici la one-night-stand-uri- e intotdeauna cam awkward, din n+1 motive de care fiecare dintre noi isi aminteste cu siguranta. Partea cu satisfactia e subreda by default. Partea cu pasiunea e incredibil de amuzanta ca si concept- ma refer aici la fazele in care ei se arunca pe podea, se izbesc de pereti, isi rup hainele de pe ei ca niste proaspeti eliberati din puscarie care n-au mai vazut sexul opus de 10 ani. Oare ce tipa fantasmeaza la prima noapte cu noul iubit ca la un semiviol? Or fi si din astea, dar la momentul adevarului iti doresti macar un simulacru de atmosfera romantica, o apropiere mai calma, un preludiu mai mare de 5 minute, si sa poti purta si a doua zi lenjeria si hainele respective( multe dintre noi isi planifica toaleta momentului ca sa fie special, si ar face crize de nervi daca pretioasele artefacte ar fii sfasiate si aruncate pe jos ca ambalajele de chipsuri). Da, barbatii probabil ne-ar servi rapid ca snack la prima partida; pentru ei, desi le e nitel teama ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor, situatia e superexcitanta: se chinuiesc sa mentina cat mai mult erectia cat timp iti blesteama nasturii de la bluza si nu vor observa deloc detalii gen modelul imprimeului de pe sutien. Dar s-or invatat si ei in timp ca sexul cu o tipa pe care o placi mult nu e o problema mecanica de dezbracare-penetrare- ejaculare-culcare, care trebuie rezolvata cat mai repede . Aaaaa, by the way, comediile romantice rateaza inexplicabil, in toata pasiunea animalica ce se dezlantuie in prima noapte, momentul idilic al punerii prezervativului. Da, ar fi si cam greu sa il introduca in scena pe Mr. Rubber, cand tipul ii desface tipei sutienul cu o mana si cu cealalta ii sustine fundul pentru o partida la verticala.
Ok, Knocked Up si Juno au momentul prezervativului, dar e vital pentru intriga filmelor respective, care e centrata pe graviditatea accidentala. De tinut minte pentru alti scenaristi "romantici".
2. Dragostea dintre personaje va deveni evidenta intr-un mod cat mai extravagant si mai public. Standard: el va pune in scena serenade(deja figura asa uzata, ca nu prea mai merge, presimt insa un come back upgradat in cativa ani), va tocmi avioane sa ii scrie dragostea pe cer, va umple camere si birouri de flori- asta daca nu o pajiste intreaga(Big Fish), va face declaratii pe billboard-uri de stadioane etc. Wake up! Sanse nule sa se intample in realitate in Romanica. Majoritatea barbatilor nu au bani de aruncat pe chestii de-astea. Cei care au, isi fac si o analiza clara a recuperarii investitiei, si vor lua prospectivei amante cadouri scumpe, care sa ii aminteasca acesteia pe termen lung de marimea afectiunii lor. In plus, barbatii au oroare sa fie ridiculizati in public, asa ca nu vor face declaratii de genul mai sus amintit decat daca sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Iar daca sunt siguri de inima ta, nu vor mai avea nevoie sa te cucereasca grandoman in fata tuturor. QED. Fazele in care protagonistii isi declara amorul in cele mai publice si nepotrivite locuri cu putinta(aeropoarte, stadioane, tribunale, in direct la TV) sunt conventii cinematografice ca sa te convinga pe tine spectatorul de autenticitatea si unicitatea relatiei dintre personaje- cam trist ca toti scenaristii fac asta la fel. Tot asa si cu strainii care se afla in heavy traffic in jurul personajelor, se opresc din tot ce au de facut, le asculta atenti declaratiile, aplauda tembel si cer sarutul cu o hotarare si unanimitate demna de un miting sindical. Pai da, asta ar trebui sa ne dorim si noi,telespectatorii, daca nu ne-am prins deja. Ma intreb daca acel imperativ "Kiss! Kiss!" s-ar adapta neaos in formula lui "Pup-o baaaa!"
3. Cererea in casatorie va fi facuta cat se poate de original( brief: inelul ascuns in bautura si mancare la un restaurant de fitze, cererea, intr-o locatie traditional romantica, daca nu Paris, macar Viena, daca nu Viena, macar New York :). Acuma, ce sa zic, asta a prins cheag la populatie. Orice femeie intr-o relatie fericita de lunga durata fantazmeaza la ceva macar pe departe similar, nu numai pentru ca a vazut in filme, dar a vazut la Popeasca, Ioneasca, Georgeasca...Iar barbatii, trecand cum pot peste anxietatea momentului- cel mai mare bau-bau al lor- isi bat capul cum dracu sa faca rost de bani si de inel, de restaurant si de excursie, ca sa mai ramana apoi un purcoi de gologani pentru gaura fara fund care este organizarea unei nunti. Ma intreb cate inele au fost inghitite si recuperate intr-un mod total lipsit de romantism dupa astfel de cereri prin restaurante. Ma intreb daca orasele "romantice" cotizeaza la Hollwood pentru gramada de logoditi pe care ii gazduiesc. Ma mai intreb daca momentul cererii in casatorie, atat de emotionant si semnificativ el in sine, are nevoie de o punere in scena laborioasa si spectaculoasa. Ma intreb...
4. Nuntile sunt momente de suspans maxim, mai ceva ca la Surprize-Surprize. Toate nuntile personajelor principale din comediile romantice- cu exceptia celor de generic final- vor fi cu cantec. El sau ea vor intarzia, se vor accidenta sau vor capata alergii, vor fi la politie cand ar fi trebuit sa fie la biserica, vor fugi din fata popii ca si loviti de streche la un moment dat. Alti iubiti/iubite vor aparea la locul faptei, perturband momentul si revendicandu-l pe ea/el, mai nou, si prietenii buni isi baga nasul si deranjeaza pe la nunti(Brides' War, I love you man). Bine, americanii s-or fi casatorind ca prostii, fara sa stie bine de ce- deh, daca se uita de mici la filme romantice in care protagonistii se casatoresc fara sa fie clar de ce :). Dar si la ei nuntile costa o groaza de bani, si nici ei nu si le comanda ca pe pizza. Oricine a trecut prin organizarea unei nunti stie ce bataie de cap imensa este, si ca este un adevarat test pentru o relatie. Daca treci prin acest test si ajungi sa ai dubii serioase chiar inainte sa iti pui pirostriile pe cap, atunci cel mai probabil este ca o sa inghiti in sec si o sa mergi inainte, gandindu-te nu la partener, ci la cat de mult ai investit pana in momentul asta si la ce presiune sociala imensa e creata in jurul tau. Presiunea sociala o sa ii determine si pe restul participantilor sa faca frumos si sa nu strice ritualul. Morala: daca aveti dubii serioase si permanente ca vreti sa va treziti in fiecare dimineata pentru tot restul vietii alaturi de X, spuneti "nu" din timp. Indiferent ce o sa zica mama, tata, vecina si bunica, o sa evitati nu numai cheltuielile si stressul mare ale unei nunti care nu ar trebui sa se petreaca, cat si cheltuielile si stressul imens ale unui divort care va veni invariabil mai devreme sau mai tarziu. Nu asteptati sa va salveze providenta in ultimul moment sub forma unui coleg de banca din liceu care va iubea in tacere si acum e gata sa v-o spuna.
5. In toate comediile romantice el/ea va pleca undeva fara ca dragostea sa fie marturisita sau cestiuni importante reglate. Celalalt va realiza dupa 5 minute asta, si va porni intr-o cursa nebuneasca sa il opreasca pe iubit/iubita. Indiferent unde ar fi si ce ar face, va lasa totul balta si va incerca sa il ajunga din urma pe calator ca sa ii spuna ce dor are la inimioara. Evident, e intotdeauna o cursa cu obstacole, trafic de cosmar, cu urmariri, cu personaje care se vor opune in drum. Toate acestea vor potenta succesul personajului care va ajunge la aeroport chiar inainte sa plece avionul, sau va opri avionul(e mereu cu avioane, deh, America e mare, ei asa se plimba) ca sa spuna celuilalt ce are pe suflet. In public, cu aplauzele de rigoare, cu sarutul romantic cadru 360 grade. Ce mumos! Cum isi dau ei seama in ultima clipa ca sunt pe cale sa piarda dragostea vietii lor! Da oare cum uita mereu de telefoanele mobile? Sau de faptul ca suntem in secolul 21, si unde merge dragostea sunt mijloace de comunicare bine mersi? Morala: momente introduse strict pentru componenta de suspans si actiune, nu va asteptati sa opreasca nimeni avioane pentru voi in viata reala. Daca, sfidand bunul simt, vi se va intampla asta, participantii la moment nu o sa aplaude, ci o sa va injure de mama ca perturbati programul de zbor. Si or sa cheme paza aeroportului.
Cam atat despre comediile romantice. Despre romantism, alte pareri, alta data.
1. Prima partida de sex va fi fenomenal de satisfacatoare si incredibil de pasionala . Big bullshit. Asa de big ca iti intra in ochi. Prima noapte de amor intr-o relatie noua -nu ma refer aici la one-night-stand-uri- e intotdeauna cam awkward, din n+1 motive de care fiecare dintre noi isi aminteste cu siguranta. Partea cu satisfactia e subreda by default. Partea cu pasiunea e incredibil de amuzanta ca si concept- ma refer aici la fazele in care ei se arunca pe podea, se izbesc de pereti, isi rup hainele de pe ei ca niste proaspeti eliberati din puscarie care n-au mai vazut sexul opus de 10 ani. Oare ce tipa fantasmeaza la prima noapte cu noul iubit ca la un semiviol? Or fi si din astea, dar la momentul adevarului iti doresti macar un simulacru de atmosfera romantica, o apropiere mai calma, un preludiu mai mare de 5 minute, si sa poti purta si a doua zi lenjeria si hainele respective( multe dintre noi isi planifica toaleta momentului ca sa fie special, si ar face crize de nervi daca pretioasele artefacte ar fii sfasiate si aruncate pe jos ca ambalajele de chipsuri). Da, barbatii probabil ne-ar servi rapid ca snack la prima partida; pentru ei, desi le e nitel teama ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor, situatia e superexcitanta: se chinuiesc sa mentina cat mai mult erectia cat timp iti blesteama nasturii de la bluza si nu vor observa deloc detalii gen modelul imprimeului de pe sutien. Dar s-or invatat si ei in timp ca sexul cu o tipa pe care o placi mult nu e o problema mecanica de dezbracare-penetrare- ejaculare-culcare, care trebuie rezolvata cat mai repede . Aaaaa, by the way, comediile romantice rateaza inexplicabil, in toata pasiunea animalica ce se dezlantuie in prima noapte, momentul idilic al punerii prezervativului. Da, ar fi si cam greu sa il introduca in scena pe Mr. Rubber, cand tipul ii desface tipei sutienul cu o mana si cu cealalta ii sustine fundul pentru o partida la verticala.
Ok, Knocked Up si Juno au momentul prezervativului, dar e vital pentru intriga filmelor respective, care e centrata pe graviditatea accidentala. De tinut minte pentru alti scenaristi "romantici".
2. Dragostea dintre personaje va deveni evidenta intr-un mod cat mai extravagant si mai public. Standard: el va pune in scena serenade(deja figura asa uzata, ca nu prea mai merge, presimt insa un come back upgradat in cativa ani), va tocmi avioane sa ii scrie dragostea pe cer, va umple camere si birouri de flori- asta daca nu o pajiste intreaga(Big Fish), va face declaratii pe billboard-uri de stadioane etc. Wake up! Sanse nule sa se intample in realitate in Romanica. Majoritatea barbatilor nu au bani de aruncat pe chestii de-astea. Cei care au, isi fac si o analiza clara a recuperarii investitiei, si vor lua prospectivei amante cadouri scumpe, care sa ii aminteasca acesteia pe termen lung de marimea afectiunii lor. In plus, barbatii au oroare sa fie ridiculizati in public, asa ca nu vor face declaratii de genul mai sus amintit decat daca sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Iar daca sunt siguri de inima ta, nu vor mai avea nevoie sa te cucereasca grandoman in fata tuturor. QED. Fazele in care protagonistii isi declara amorul in cele mai publice si nepotrivite locuri cu putinta(aeropoarte, stadioane, tribunale, in direct la TV) sunt conventii cinematografice ca sa te convinga pe tine spectatorul de autenticitatea si unicitatea relatiei dintre personaje- cam trist ca toti scenaristii fac asta la fel. Tot asa si cu strainii care se afla in heavy traffic in jurul personajelor, se opresc din tot ce au de facut, le asculta atenti declaratiile, aplauda tembel si cer sarutul cu o hotarare si unanimitate demna de un miting sindical. Pai da, asta ar trebui sa ne dorim si noi,telespectatorii, daca nu ne-am prins deja. Ma intreb daca acel imperativ "Kiss! Kiss!" s-ar adapta neaos in formula lui "Pup-o baaaa!"
3. Cererea in casatorie va fi facuta cat se poate de original( brief: inelul ascuns in bautura si mancare la un restaurant de fitze, cererea, intr-o locatie traditional romantica, daca nu Paris, macar Viena, daca nu Viena, macar New York :). Acuma, ce sa zic, asta a prins cheag la populatie. Orice femeie intr-o relatie fericita de lunga durata fantazmeaza la ceva macar pe departe similar, nu numai pentru ca a vazut in filme, dar a vazut la Popeasca, Ioneasca, Georgeasca...Iar barbatii, trecand cum pot peste anxietatea momentului- cel mai mare bau-bau al lor- isi bat capul cum dracu sa faca rost de bani si de inel, de restaurant si de excursie, ca sa mai ramana apoi un purcoi de gologani pentru gaura fara fund care este organizarea unei nunti. Ma intreb cate inele au fost inghitite si recuperate intr-un mod total lipsit de romantism dupa astfel de cereri prin restaurante. Ma intreb daca orasele "romantice" cotizeaza la Hollwood pentru gramada de logoditi pe care ii gazduiesc. Ma mai intreb daca momentul cererii in casatorie, atat de emotionant si semnificativ el in sine, are nevoie de o punere in scena laborioasa si spectaculoasa. Ma intreb...
4. Nuntile sunt momente de suspans maxim, mai ceva ca la Surprize-Surprize. Toate nuntile personajelor principale din comediile romantice- cu exceptia celor de generic final- vor fi cu cantec. El sau ea vor intarzia, se vor accidenta sau vor capata alergii, vor fi la politie cand ar fi trebuit sa fie la biserica, vor fugi din fata popii ca si loviti de streche la un moment dat. Alti iubiti/iubite vor aparea la locul faptei, perturband momentul si revendicandu-l pe ea/el, mai nou, si prietenii buni isi baga nasul si deranjeaza pe la nunti(Brides' War, I love you man). Bine, americanii s-or fi casatorind ca prostii, fara sa stie bine de ce- deh, daca se uita de mici la filme romantice in care protagonistii se casatoresc fara sa fie clar de ce :). Dar si la ei nuntile costa o groaza de bani, si nici ei nu si le comanda ca pe pizza. Oricine a trecut prin organizarea unei nunti stie ce bataie de cap imensa este, si ca este un adevarat test pentru o relatie. Daca treci prin acest test si ajungi sa ai dubii serioase chiar inainte sa iti pui pirostriile pe cap, atunci cel mai probabil este ca o sa inghiti in sec si o sa mergi inainte, gandindu-te nu la partener, ci la cat de mult ai investit pana in momentul asta si la ce presiune sociala imensa e creata in jurul tau. Presiunea sociala o sa ii determine si pe restul participantilor sa faca frumos si sa nu strice ritualul. Morala: daca aveti dubii serioase si permanente ca vreti sa va treziti in fiecare dimineata pentru tot restul vietii alaturi de X, spuneti "nu" din timp. Indiferent ce o sa zica mama, tata, vecina si bunica, o sa evitati nu numai cheltuielile si stressul mare ale unei nunti care nu ar trebui sa se petreaca, cat si cheltuielile si stressul imens ale unui divort care va veni invariabil mai devreme sau mai tarziu. Nu asteptati sa va salveze providenta in ultimul moment sub forma unui coleg de banca din liceu care va iubea in tacere si acum e gata sa v-o spuna.
5. In toate comediile romantice el/ea va pleca undeva fara ca dragostea sa fie marturisita sau cestiuni importante reglate. Celalalt va realiza dupa 5 minute asta, si va porni intr-o cursa nebuneasca sa il opreasca pe iubit/iubita. Indiferent unde ar fi si ce ar face, va lasa totul balta si va incerca sa il ajunga din urma pe calator ca sa ii spuna ce dor are la inimioara. Evident, e intotdeauna o cursa cu obstacole, trafic de cosmar, cu urmariri, cu personaje care se vor opune in drum. Toate acestea vor potenta succesul personajului care va ajunge la aeroport chiar inainte sa plece avionul, sau va opri avionul(e mereu cu avioane, deh, America e mare, ei asa se plimba) ca sa spuna celuilalt ce are pe suflet. In public, cu aplauzele de rigoare, cu sarutul romantic cadru 360 grade. Ce mumos! Cum isi dau ei seama in ultima clipa ca sunt pe cale sa piarda dragostea vietii lor! Da oare cum uita mereu de telefoanele mobile? Sau de faptul ca suntem in secolul 21, si unde merge dragostea sunt mijloace de comunicare bine mersi? Morala: momente introduse strict pentru componenta de suspans si actiune, nu va asteptati sa opreasca nimeni avioane pentru voi in viata reala. Daca, sfidand bunul simt, vi se va intampla asta, participantii la moment nu o sa aplaude, ci o sa va injure de mama ca perturbati programul de zbor. Si or sa cheme paza aeroportului.
Cam atat despre comediile romantice. Despre romantism, alte pareri, alta data.
luni, 21 septembrie 2009
Comediile romantice= Fast food pentru inimi slabe
Comediile romantice ar trebui sa fie ori rebranduite ca "fantasy", ori marcate cu "Consumul excesiv dauneaza grav perceptiei realitatii".
Ma uit la comedii romantice, exact pentru motivele pentru care uneori cumpar uneori prajituri cu E-uri din comert: ca sa regasesc un gust identic dulce ce ma ajuta sa trec peste zile mai amarutze. Asa cum descalific prajiturile ca hrana sanatoasa, si imi fac mea culpa pentru otravurile ingerate, is in vigilenta maxima si cand vizionez sus numitele filme, ulterior disecand toate ingredientele false care le fac sa fie digerabile si dezirabile... Da, da, stiu ca nimeni nu le ia in serios pe moment, ca toate stim ca is povesti, problema e ca povestile astea inghitite repetat fara spirit critic incep sa ne creeze asteptari romantate care o iau usurel pe un drum paralel cu realitatea, de ajungem sa credem la un moment dat ca toti barbatii sunt niste porci insensibili. Si ei nu isi dau seama de ce, ca nu se uita la asa ceva. Eu cel putin nu stiu nici un barbat care se uita la comedii romantice fara sa fie sub amenintarea santajului emotional( mai pe scurt: embargo la sex) sau fara sa se amuze copios de tot nerealismul cliseelor din care sunt toate incropite. Care sunt ele, iaca aici:
1. Situatia 1:El si ea se cunosc, din doua priviri, trei vorbe, si o partida de sex-sometimes- isi dau seama ca sunt suflete pereche. Evident, nu chiar pe moment, ca s-ar duce dracului intriga-
vezi "Serendipity", care e 95% despre cum ei se cauta si 5% despre ei impreuna-
-dar oricum e nevoie doar de 3 minute de interactiune one-on-one pe pelicula ca acest diagnostic pe viata sa fie cert. Hello?! Ce invatam de aici, ca o scurta intalnire intamplatoare sau un one-night-stand poate fi the beginning of a wonderful life together starting day two? Poate, dar statistic sansele sa se intample sunt reduse rau. De la love-at-first-sight la love-of-my-life drumul e lung si cu ocolisuri in viata reala, de cele mai multe ori e dead-end pur si simplu.
2. Situatia 2: El si ea sunt total opusi, dar somehow ajung impreuna si sufera modificari radicale de caracter. El e misogin si badaran, ea e feminista si binecrescuta( The Ugly Truth). Ea crede in dragoste, el numai in sex(He's not that into you). Ea e zapacita si usuratica, el e moralist si rational( seria Bridget Jones). Ea e o acritura carierista, el cald si afectuos(The proposal). Circumstantele ii aduc impreuna, si dupa un timp X-nu mai mare de o luna- in care fiecare dintre ei isi da arama pe fata si nu pridideste sa deteste ce reprezinta celalalt, isi cad intr-un final in brate, rapusi de o chimie mai presus de orice ratiune. Moment in care unul dintre ei, sau amandoi, se schimba radical, devenind amandoi romantici-dulci-principiali-si forever in love.
Com'on! Nu neg, sunt contrarii care se atrag, si carora le merge bine impreuna. Dar cu compromisuri-toleranta-simt al umorului- acceptare a celuilalt pentru ceea ce este el si cum te completeaza, pentru ca nimeni nu se schimba la180 de grade, brusc si ireversibil, doar pentru ca l-a palit amorul. Ok, ne mai si schimbam, mai renuntam la placeri (ne)vinovate, mai adoptam noi tabieturi si idei noi, dar nu ne lobotizam. In plus, sunt sanse mult mai mari pentru oamenii similari sa se cunoasca si sa ramana impreuna- again, statistica.
3. Situatia 3: El si ea sunt simpatici si ok amandoi, ajung sa se cunoasca cat de cat si se plac nevoie mare, mai mai sa ajunga un cuplu. Dar, surprise! fie el, fie ea, are din start un maaare secret si un plan ascuns, pe care daca l-ar afla celalalt, praful s-ar alege de tot(How to loose a guy in ten days, Labor pains, Wedding Crashers). Secretul face bum! in cel mai nepotrivit moment , relatia se duce dracului. Dupa care vinovatul isi spala pacatele, cat mai public si umilitor posibil, si e iertat in maxim 3 zile. Yeah right! Dragostea e indelung rabdatoare si plina de bunatate, dar nici chiar asa. Daca umilesti la sange si minti de stingi(cam la limita psihopatiei) omul pe care il iubesti( mai greu daca esti psihopat :)), sansele sa te ierte, trecand peste orgoliu, bun simt, pierderea jobului, etc. sunt cam nule. Ori problemele psihice sunt de ambele parti.
Cam astea sunt cliseele de intriga, in alt post o sa iau la bani marunti cliseele de situatie.
Ma uit la comedii romantice, exact pentru motivele pentru care uneori cumpar uneori prajituri cu E-uri din comert: ca sa regasesc un gust identic dulce ce ma ajuta sa trec peste zile mai amarutze. Asa cum descalific prajiturile ca hrana sanatoasa, si imi fac mea culpa pentru otravurile ingerate, is in vigilenta maxima si cand vizionez sus numitele filme, ulterior disecand toate ingredientele false care le fac sa fie digerabile si dezirabile... Da, da, stiu ca nimeni nu le ia in serios pe moment, ca toate stim ca is povesti, problema e ca povestile astea inghitite repetat fara spirit critic incep sa ne creeze asteptari romantate care o iau usurel pe un drum paralel cu realitatea, de ajungem sa credem la un moment dat ca toti barbatii sunt niste porci insensibili. Si ei nu isi dau seama de ce, ca nu se uita la asa ceva. Eu cel putin nu stiu nici un barbat care se uita la comedii romantice fara sa fie sub amenintarea santajului emotional( mai pe scurt: embargo la sex) sau fara sa se amuze copios de tot nerealismul cliseelor din care sunt toate incropite. Care sunt ele, iaca aici:
1. Situatia 1:El si ea se cunosc, din doua priviri, trei vorbe, si o partida de sex-sometimes- isi dau seama ca sunt suflete pereche. Evident, nu chiar pe moment, ca s-ar duce dracului intriga-
vezi "Serendipity", care e 95% despre cum ei se cauta si 5% despre ei impreuna-
-dar oricum e nevoie doar de 3 minute de interactiune one-on-one pe pelicula ca acest diagnostic pe viata sa fie cert. Hello?! Ce invatam de aici, ca o scurta intalnire intamplatoare sau un one-night-stand poate fi the beginning of a wonderful life together starting day two? Poate, dar statistic sansele sa se intample sunt reduse rau. De la love-at-first-sight la love-of-my-life drumul e lung si cu ocolisuri in viata reala, de cele mai multe ori e dead-end pur si simplu.
2. Situatia 2: El si ea sunt total opusi, dar somehow ajung impreuna si sufera modificari radicale de caracter. El e misogin si badaran, ea e feminista si binecrescuta( The Ugly Truth). Ea crede in dragoste, el numai in sex(He's not that into you). Ea e zapacita si usuratica, el e moralist si rational( seria Bridget Jones). Ea e o acritura carierista, el cald si afectuos(The proposal). Circumstantele ii aduc impreuna, si dupa un timp X-nu mai mare de o luna- in care fiecare dintre ei isi da arama pe fata si nu pridideste sa deteste ce reprezinta celalalt, isi cad intr-un final in brate, rapusi de o chimie mai presus de orice ratiune. Moment in care unul dintre ei, sau amandoi, se schimba radical, devenind amandoi romantici-dulci-principiali-si forever in love.
Com'on! Nu neg, sunt contrarii care se atrag, si carora le merge bine impreuna. Dar cu compromisuri-toleranta-simt al umorului- acceptare a celuilalt pentru ceea ce este el si cum te completeaza, pentru ca nimeni nu se schimba la180 de grade, brusc si ireversibil, doar pentru ca l-a palit amorul. Ok, ne mai si schimbam, mai renuntam la placeri (ne)vinovate, mai adoptam noi tabieturi si idei noi, dar nu ne lobotizam. In plus, sunt sanse mult mai mari pentru oamenii similari sa se cunoasca si sa ramana impreuna- again, statistica.
3. Situatia 3: El si ea sunt simpatici si ok amandoi, ajung sa se cunoasca cat de cat si se plac nevoie mare, mai mai sa ajunga un cuplu. Dar, surprise! fie el, fie ea, are din start un maaare secret si un plan ascuns, pe care daca l-ar afla celalalt, praful s-ar alege de tot(How to loose a guy in ten days, Labor pains, Wedding Crashers). Secretul face bum! in cel mai nepotrivit moment , relatia se duce dracului. Dupa care vinovatul isi spala pacatele, cat mai public si umilitor posibil, si e iertat in maxim 3 zile. Yeah right! Dragostea e indelung rabdatoare si plina de bunatate, dar nici chiar asa. Daca umilesti la sange si minti de stingi(cam la limita psihopatiei) omul pe care il iubesti( mai greu daca esti psihopat :)), sansele sa te ierte, trecand peste orgoliu, bun simt, pierderea jobului, etc. sunt cam nule. Ori problemele psihice sunt de ambele parti.
Cam astea sunt cliseele de intriga, in alt post o sa iau la bani marunti cliseele de situatie.
duminică, 20 septembrie 2009
Politicieni mici!
Victor, 11 ani, proaspat ales sef de clasa.
- Victor, si ti-ai facut campanie electorala?
- Da.
-Cum?
- Pai m-am ridicat la ora de muzica, am cerut voie sa spun ceva si am facut promisiuni.
- Ce ai promis?
- 12 luni de vacanta si o zi de scoala.
- Pai...e cam imposibil...
- Da, stiu. Si ei stiu.
- Si te-au votat?
- Da, cred ca le-a placut ca le-am promis ceva.
Suntem conditionati de mici?
- Victor, si ti-ai facut campanie electorala?
- Da.
-Cum?
- Pai m-am ridicat la ora de muzica, am cerut voie sa spun ceva si am facut promisiuni.
- Ce ai promis?
- 12 luni de vacanta si o zi de scoala.
- Pai...e cam imposibil...
- Da, stiu. Si ei stiu.
- Si te-au votat?
- Da, cred ca le-a placut ca le-am promis ceva.
Suntem conditionati de mici?
Oameni si banci
Consultantul bancar mi-a dat o intalnire. Moment emotionant, degraba datatoriu de fiori romantici colegelor de birou. Mie, de alt gen de fiori. Cum a iesit: fooaarte diferit fata
de ce se asteptau toti cei implicati obiectiv si subiectiv in cestiune.
Context: am apartament luat cu credit de un an si dupa un an se modifica rata, c-asa o fost intelegerea. Ca om prevazator ce sunt, facandu-mi buget de la o luna la alta, sa vad daca imi mai ajung banii de tigari, purced a afla mai multe detalii din timp, cu o luna inainte de deadline.
Si ii scriu un email scurt si la obiect consultantului bancar pe care il stiu cel mai bine din banca
cu creditul.
Nu imi raspunde nika pe email, in schimb, ma suna si ma roaga sa ne intalnim, la o ora convenabila pentru mine, ca el poate oricand, ca sa discutam despre rata si ...alte cestiuni. Nefiind romantioasa de felul meu, ma gandesc: ooops, cred ca rata o sa creasca ca fat-frumos- intr-un an cat in 10-si omul vrea sa mi-o spuna in fata, eventual sa imi dea si un pahar cu apa si
prim ajutor in caz de lesin. Intrebari panicate pe la prieteni din banci, cum e cu Euriborul, cu marja bancii, ce e DAE, faceti-mi simulari de rate, sa nu ma prinda vestea rea ignoranta. Apoi, stat si cugetat, hmmm, putin probabil sa fie asa de dragut consultantul bancar sa isi rupa din timpul lui ca sa transmita vesti de genul asta.
Paranteza: Consultantul bancar e un profesionist foarte bun in ceea ce face el, zic eu, care sunt recrutor cu experienta si client carcotas by default-datorita lui am facut cu inima impacata maaare credit la banca unde lucreaza, si nu la altele, mai mari si mai fatzoase. Lucreaza in ritm intens, din cate vazusem,la o sucursala din centru.
De ce ar pierde timp cu vesti proaste un om ocupat sa faca bani? Hmmmm. Aici intra la presupuneri colegele mele, preocupate nevoie mare de viata mea amoroasa precara. Evident, consultantul bancar ma place si vrea sa ma cunoasca mai bine. Ipoteza respinsa: daca ma placea, voia sa ma cunoasca mai bine de anul trecut,de cand am semnat contractul, si am interactionat mai des...totusi, desi tare pricajita,o mica miza romantica putea fi acolo, caci imi plac barbatii profesionisti-de-succes- cu costum-turnat-pe-ei. In plus, i'm a soccer for business and pleasure combined -in filme, cel putin :)
Stabilit intalnire in timpul programului sau de lucru si al pauzei mele de pranz-profi, adica. In anticipare, pregatirea de intalnire: frunzarit contract, cugetat la garderoba momentului, pe considerente pragmatico-romantice.Nici prea bine imbracata, sa nu creada ca imi merge bine si poate sa imi creasca rata- daca asta va fi miza; nici prea flower-power, ca plec si ma intorc de la lucru; o leaca sexy, ca un pic de vulnerabilitate afisata nu strica in nici una din ipotezele intalnirii.
Cum a fost: locatie neutra, priviri in expectativa de ambele parti. Interes erotic: ceata in ambele directii. Trecem repede peste chestiunea ratei, nu se va modifica, spune el, si am incredere.
Si ajungem la motivul real al intalnirii. Care era-TA-RAA!- promovarea noilor servicii si produse ale bancii. Consultantul stia ca lucrez in HR la o companie relativ mare si se gandise ca il
voi ajuta sa vanda catre colegii meu. Oooops, la noi nu se face, ii spun un pic mai frumos de atat,
lady fiind , si il ascult cum vorbeste in continuare, promovandu-mi mie respectivele vise colorat
ambalate. Cu un ochi discret spre ceas, sa nu depasesc timpul de pauza. Cu atentia cam difuza, caci nu imi doream nimic din ce avea sa imi ofere. Explicandu-i asta in rastimpuri cat se poate de amabil, in numele meu si al colegilor deja creditati pana la os. Fara sa o spuna,consultantul bancar era un pic jenat ca nu mi-a comunicat de la inceput miza intalnirii. L-am scuzat implicit, in capul meu, spunand-mi "I'll get even later".
SI ATUNCI S-A APRINS BECULETUL: pentru mine, total straina de mecanisme financiare,
era ilustrarea relatiei oameni-banci in forma cea mai concreta. Avem nevoie in continuare unii de alti, pe cat ne e teama sau rusine de ceva timp incoace, unora de altii.
Nu putem sa avem un trai decent, sau iluzia lui, fara imprumuturi de la banci. Ne lasam sedusi,
sperand sa nu se soldeze cu viol sau abandon. Ei nu pot sa se dezvolte fara banii nostri dati sau promisi, si fara increderea noastra. Vor exploata prolific aceasta incredere atat timp cat o vor putea mentine, caci este menirea lor. Dar au nevoie sa ne mearga noua bine, caci numai
asa le va merge si lor. Ne-au bagat in criza, vom iesi si ii vom lua de manuta, mergand mai departe impreuna, si pasind, hopefully, cu mai multa atentie.
Epilog:Nu am promovat mai departe produsele consultantului bancar, cum spera el. Era un demers strain de mine, in al carui succes nu credeam deloc. Am ramas insa prieteni, desi ocazional imi iau mici portii de razbunare, asa cum mi-am promis, trimitandu-i linkuri de gen:
http://emailsfromcrazypeople.com/2009/07/23/the-infamous-pider-drawing/#more-19.
de ce se asteptau toti cei implicati obiectiv si subiectiv in cestiune.
Context: am apartament luat cu credit de un an si dupa un an se modifica rata, c-asa o fost intelegerea. Ca om prevazator ce sunt, facandu-mi buget de la o luna la alta, sa vad daca imi mai ajung banii de tigari, purced a afla mai multe detalii din timp, cu o luna inainte de deadline.
Si ii scriu un email scurt si la obiect consultantului bancar pe care il stiu cel mai bine din banca
cu creditul.
Nu imi raspunde nika pe email, in schimb, ma suna si ma roaga sa ne intalnim, la o ora convenabila pentru mine, ca el poate oricand, ca sa discutam despre rata si ...alte cestiuni. Nefiind romantioasa de felul meu, ma gandesc: ooops, cred ca rata o sa creasca ca fat-frumos- intr-un an cat in 10-si omul vrea sa mi-o spuna in fata, eventual sa imi dea si un pahar cu apa si
prim ajutor in caz de lesin. Intrebari panicate pe la prieteni din banci, cum e cu Euriborul, cu marja bancii, ce e DAE, faceti-mi simulari de rate, sa nu ma prinda vestea rea ignoranta. Apoi, stat si cugetat, hmmm, putin probabil sa fie asa de dragut consultantul bancar sa isi rupa din timpul lui ca sa transmita vesti de genul asta.
Paranteza: Consultantul bancar e un profesionist foarte bun in ceea ce face el, zic eu, care sunt recrutor cu experienta si client carcotas by default-datorita lui am facut cu inima impacata maaare credit la banca unde lucreaza, si nu la altele, mai mari si mai fatzoase. Lucreaza in ritm intens, din cate vazusem,la o sucursala din centru.
De ce ar pierde timp cu vesti proaste un om ocupat sa faca bani? Hmmmm. Aici intra la presupuneri colegele mele, preocupate nevoie mare de viata mea amoroasa precara. Evident, consultantul bancar ma place si vrea sa ma cunoasca mai bine. Ipoteza respinsa: daca ma placea, voia sa ma cunoasca mai bine de anul trecut,de cand am semnat contractul, si am interactionat mai des...totusi, desi tare pricajita,o mica miza romantica putea fi acolo, caci imi plac barbatii profesionisti-de-succes- cu costum-turnat-pe-ei. In plus, i'm a soccer for business and pleasure combined -in filme, cel putin :)
Stabilit intalnire in timpul programului sau de lucru si al pauzei mele de pranz-profi, adica. In anticipare, pregatirea de intalnire: frunzarit contract, cugetat la garderoba momentului, pe considerente pragmatico-romantice.Nici prea bine imbracata, sa nu creada ca imi merge bine si poate sa imi creasca rata- daca asta va fi miza; nici prea flower-power, ca plec si ma intorc de la lucru; o leaca sexy, ca un pic de vulnerabilitate afisata nu strica in nici una din ipotezele intalnirii.
Cum a fost: locatie neutra, priviri in expectativa de ambele parti. Interes erotic: ceata in ambele directii. Trecem repede peste chestiunea ratei, nu se va modifica, spune el, si am incredere.
Si ajungem la motivul real al intalnirii. Care era-TA-RAA!- promovarea noilor servicii si produse ale bancii. Consultantul stia ca lucrez in HR la o companie relativ mare si se gandise ca il
voi ajuta sa vanda catre colegii meu. Oooops, la noi nu se face, ii spun un pic mai frumos de atat,
lady fiind , si il ascult cum vorbeste in continuare, promovandu-mi mie respectivele vise colorat
ambalate. Cu un ochi discret spre ceas, sa nu depasesc timpul de pauza. Cu atentia cam difuza, caci nu imi doream nimic din ce avea sa imi ofere. Explicandu-i asta in rastimpuri cat se poate de amabil, in numele meu si al colegilor deja creditati pana la os. Fara sa o spuna,consultantul bancar era un pic jenat ca nu mi-a comunicat de la inceput miza intalnirii. L-am scuzat implicit, in capul meu, spunand-mi "I'll get even later".
SI ATUNCI S-A APRINS BECULETUL: pentru mine, total straina de mecanisme financiare,
era ilustrarea relatiei oameni-banci in forma cea mai concreta. Avem nevoie in continuare unii de alti, pe cat ne e teama sau rusine de ceva timp incoace, unora de altii.
Nu putem sa avem un trai decent, sau iluzia lui, fara imprumuturi de la banci. Ne lasam sedusi,
sperand sa nu se soldeze cu viol sau abandon. Ei nu pot sa se dezvolte fara banii nostri dati sau promisi, si fara increderea noastra. Vor exploata prolific aceasta incredere atat timp cat o vor putea mentine, caci este menirea lor. Dar au nevoie sa ne mearga noua bine, caci numai
asa le va merge si lor. Ne-au bagat in criza, vom iesi si ii vom lua de manuta, mergand mai departe impreuna, si pasind, hopefully, cu mai multa atentie.
Epilog:Nu am promovat mai departe produsele consultantului bancar, cum spera el. Era un demers strain de mine, in al carui succes nu credeam deloc. Am ramas insa prieteni, desi ocazional imi iau mici portii de razbunare, asa cum mi-am promis, trimitandu-i linkuri de gen:
http://emailsfromcrazypeople.com/2009/07/23/the-infamous-pider-drawing/#more-19.
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Aniversare in una
Se implineste un an. Mai mult decat orice relatie a mea cu un barbat, infinit mai multumitor.I'm a material girl, and not ashame of it :)
Acum un an mi-am luat apartamentul, cu bafta unei mosteniri picate pe neasteptate, si,bineinteles, cu ajutorul sponsorilor mei principali, care au inceput prin a-mi da viata. A, si cu un credit de mine luat, pana la adanci batranete. Ca in povestile copilariei, numa a little twisted. Da, paralelismul nu este evident, trebuie sa gandesti un pic twisted ca sa il vezi. Glumeam acum un an cu prietenii, care se gandeau la casatorii, ca eu ma voi casatori cu acest apartament. Si le insiruiam analogiile care urmeaza.
Ajunsesem sa mi-l doresc cu ardoare, asa cum majoritatea femeilor isi doresc sa se marite. A trebuit sa ajung la o anumita maturitate-financiara si mentala- ca sa fac acest pas. Stiam ca voi face compromisuri serioase, scrise intr-un legamant pe termen lung.
Si mai erau si beneficiile incontestabile ale relatiei de lunga durata: mereu voi avea grija de el, il voi face sa arate bine, pe gustul meu, si el imi va oferi in schimb caldura in noptile de iarna, intimitate si regasire la finalul fiecarei zile de lupta cu orasul. Argumentatia mea pragmatico-lirica a starnit zambete, si mi s-a facut cadou de casa noua, printre altele,o punguta de satin cu orez, din cele care se folosesc la nunti, pentru binecuvantat mirii. Am mancat orezul si am reciclat punguta- I'm a material girl, again.
Petrecerea a fost cu prieteni apropiati, care mi-au adus cadouri de viata lunga tare binevenite, pentru ca ma cunosc bine. S-au bucurat sa ma vada in aceasta noua ipostaza si m-au felicitat sincer pentru alegerea mea. Stiau prin cate trecusem inainte sa fac acest pas, si ce suparata fusesem alergand cu bagajele prin Bucuresti din chirie in chirie, mutandu-ma de 6 ori in 3 ani.
Luna de miere a durat 3 luni. A fost perioada minunata si exaltanta a cunoasterii, a explorarii posibilitatilor, a adaptarii reciproce- pe scurt, l-am transformat si decorat ca sa fie pe gustul meu. M-am schimbat si eu, a trebuit sa invat sa fac lucruri noi, sa imi asum un nou rol, si noi responsabilitati, sa ma daruiesc trup, minte si suflet. Mai ales trup :)
Cateodata a fost foarte greu, la sfarsitul fiecarei zile m-am culcat insa cu un zambet de satisfactie pe fata. Nu a iesit mereu cum mi-am dorit eu, si am gasit alte solutii, chiar mai bune.Unul-alta imi criticau gusturile si voiau sa se implice in deciziile mele, crezand ca stiu mai bine, dar le-am multumit cu blandete si am mers mai departe.
Dupa 3 luni, era cum imi doream, mai putin detalii mici, la care mi-am spus ca voi lucra in timp. De ce sa irosesc toata placerea deodata :)?
Am inceput sa simt si compromisurile, dupa exaltarea initiala in care le-am ignorat cu voluptate
pentru ca mi-am permis. Pana cand nu am mai facut-o.
Lunar primesc o scrisoare de la banca care imi spune ce am de facut. Hello, nu sunt amnezica, mi-am luat o obligatie si ma tin de ea. Sunt femeie serioasa, la casa ei :) Asta inseamna si ca placeri si tabieturi nevinovate s-au cam dus. Nici nu aveam (mare)nevoie de ele, dupa cum am vazut.
M-am mai necajit cand una alta au inceput sa se strice. Scartaiau de la inceput, dar exaltata fiind,
nu le vazusem eu. Am inceput sa le vad, si sa gasesc solutii imediat. Nu las lucrurile sa
degenereze pana la stadiul de decizii capitale.
A venit si criza, cu rigorile ei, peste alte compromisuri,care s-au impus de la sine. Si am inceput sa am regrete. Oare am luat decizia cea buna? Oare nu era mai bine sa aman pasul acesta? Recunosc, am avut o perioada in care l-am neglijat, de parca il pedepseam pentru faptul ca era al meu, si trebuia sa fac sacrificii ca sa il pastrez al meu. Mi-am dat seama ca devenise atat de mult o parte din mine, ca ma pedepseam pe mine.
Recunosc ca i-am invidiat pe cei care isi permit sa zboare si sa plece oriunde vor ei(si eu, si eu am suflet de calator, dar nu mai pot pleca oricum, oricand). Apoi, am plecat si eu, si spre deosebire de alte dati cand ma intorceam in Bucuresti&Romania cu inima grea, m-am bucurat tare ca am ajuns Acasa.
Si saptamana viitoare se face un an. Aniversarea este insa in fiecare zi cand ma trezesc si ma uit in jur. Acesta este locul Meu, my preciouss :)
Acum un an mi-am luat apartamentul, cu bafta unei mosteniri picate pe neasteptate, si,bineinteles, cu ajutorul sponsorilor mei principali, care au inceput prin a-mi da viata. A, si cu un credit de mine luat, pana la adanci batranete. Ca in povestile copilariei, numa a little twisted. Da, paralelismul nu este evident, trebuie sa gandesti un pic twisted ca sa il vezi. Glumeam acum un an cu prietenii, care se gandeau la casatorii, ca eu ma voi casatori cu acest apartament. Si le insiruiam analogiile care urmeaza.
Ajunsesem sa mi-l doresc cu ardoare, asa cum majoritatea femeilor isi doresc sa se marite. A trebuit sa ajung la o anumita maturitate-financiara si mentala- ca sa fac acest pas. Stiam ca voi face compromisuri serioase, scrise intr-un legamant pe termen lung.
Si mai erau si beneficiile incontestabile ale relatiei de lunga durata: mereu voi avea grija de el, il voi face sa arate bine, pe gustul meu, si el imi va oferi in schimb caldura in noptile de iarna, intimitate si regasire la finalul fiecarei zile de lupta cu orasul. Argumentatia mea pragmatico-lirica a starnit zambete, si mi s-a facut cadou de casa noua, printre altele,o punguta de satin cu orez, din cele care se folosesc la nunti, pentru binecuvantat mirii. Am mancat orezul si am reciclat punguta- I'm a material girl, again.
Petrecerea a fost cu prieteni apropiati, care mi-au adus cadouri de viata lunga tare binevenite, pentru ca ma cunosc bine. S-au bucurat sa ma vada in aceasta noua ipostaza si m-au felicitat sincer pentru alegerea mea. Stiau prin cate trecusem inainte sa fac acest pas, si ce suparata fusesem alergand cu bagajele prin Bucuresti din chirie in chirie, mutandu-ma de 6 ori in 3 ani.
Luna de miere a durat 3 luni. A fost perioada minunata si exaltanta a cunoasterii, a explorarii posibilitatilor, a adaptarii reciproce- pe scurt, l-am transformat si decorat ca sa fie pe gustul meu. M-am schimbat si eu, a trebuit sa invat sa fac lucruri noi, sa imi asum un nou rol, si noi responsabilitati, sa ma daruiesc trup, minte si suflet. Mai ales trup :)
Cateodata a fost foarte greu, la sfarsitul fiecarei zile m-am culcat insa cu un zambet de satisfactie pe fata. Nu a iesit mereu cum mi-am dorit eu, si am gasit alte solutii, chiar mai bune.Unul-alta imi criticau gusturile si voiau sa se implice in deciziile mele, crezand ca stiu mai bine, dar le-am multumit cu blandete si am mers mai departe.
Dupa 3 luni, era cum imi doream, mai putin detalii mici, la care mi-am spus ca voi lucra in timp. De ce sa irosesc toata placerea deodata :)?
Am inceput sa simt si compromisurile, dupa exaltarea initiala in care le-am ignorat cu voluptate
pentru ca mi-am permis. Pana cand nu am mai facut-o.
Lunar primesc o scrisoare de la banca care imi spune ce am de facut. Hello, nu sunt amnezica, mi-am luat o obligatie si ma tin de ea. Sunt femeie serioasa, la casa ei :) Asta inseamna si ca placeri si tabieturi nevinovate s-au cam dus. Nici nu aveam (mare)nevoie de ele, dupa cum am vazut.
M-am mai necajit cand una alta au inceput sa se strice. Scartaiau de la inceput, dar exaltata fiind,
nu le vazusem eu. Am inceput sa le vad, si sa gasesc solutii imediat. Nu las lucrurile sa
degenereze pana la stadiul de decizii capitale.
A venit si criza, cu rigorile ei, peste alte compromisuri,care s-au impus de la sine. Si am inceput sa am regrete. Oare am luat decizia cea buna? Oare nu era mai bine sa aman pasul acesta? Recunosc, am avut o perioada in care l-am neglijat, de parca il pedepseam pentru faptul ca era al meu, si trebuia sa fac sacrificii ca sa il pastrez al meu. Mi-am dat seama ca devenise atat de mult o parte din mine, ca ma pedepseam pe mine.
Recunosc ca i-am invidiat pe cei care isi permit sa zboare si sa plece oriunde vor ei(si eu, si eu am suflet de calator, dar nu mai pot pleca oricum, oricand). Apoi, am plecat si eu, si spre deosebire de alte dati cand ma intorceam in Bucuresti&Romania cu inima grea, m-am bucurat tare ca am ajuns Acasa.
Si saptamana viitoare se face un an. Aniversarea este insa in fiecare zi cand ma trezesc si ma uit in jur. Acesta este locul Meu, my preciouss :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
