Sherlock Holmes Superstar

Am fost sa ma uit la susnumitul la CinemaPro, ieri. De-abia asteptam sa vad ce iese din combinatia Robert Downey Jr( talent, inteligenta, filme mai degraba de arta, decat comerciale) + Guy Ritchie( cool, plin de bancuri, streetwise, comic de situatie cat incape). Plus scor 7, 7 pe www.imdb.com, adica wow; am intrat “high” si tot asa am si iesit, din fericire.
Ce nu mi-a placut, totusi: noul Sherlock Holmes- care o sa ne bantuie in cel putin inca un sequel- e deja in categoria supereroilor. Inteligenta e arma lui mortala, si ne e demonstrat acest lucru cu o convingere si desfasurare de forte demna de o reclama la detergenti; cam in fiecare minut al filmului iti vine sa exclami:'Mama ce destept este!” Nu numai ca e destept, dar stie si sa se bata si in sabii si in tranta dreapta si ne demonstreaza acest lucru de cateva ori, asa, ca sa fie fanii lui Guy Ritchie multumiti. Ce-i drept, personajul negativ e pe masura, nici vorba de vreun criminal ordinar, lordul Blackwood e o combinatie de Episcop Aringarosa- din Codul lui DaVinci
cu Lord Voldemort, cu planuri de cucerire a lumii demne de un erou negativ in filmele lui James Bond. E asa de intunecat si diabolic, incat dezvaluirea finala, ca multe din actiunile sale sunt menite
doar sa ii construiasca o imagine de temut, fac ca majoritatea crimelor sale sa devina ridicole retrospectiv.
Ofkors, eroina feminina de care e indragostit Holmes e si ea un fel de Bondgirl cu un trecut dubios, cu maniere care n-au legatura cu secolul 19, in care se petrece actiunea filmului si cu skilluri demne de ingerii lui Charlie.
In afara filmului, nu mi-au placut spectatorii intarziati- cam un sfert din ei- care bajbaiau prin sala in cautarea locului.
In fine, nu mi-a placut ca pe la jumatea filmului s-a intrerupt imaginea pentru cateva minute bune, in timp ce sunetul continua sa se difuzeze. Si cand s-a reluat intr-un final proiectia, s-a inceput de unde ajunsese sunetul, fara ca proiectionistul sa se mai oboseasca sa proiecteze secventele lipsa!!!!
Si, de fapt, nici nu a mai contat,caci atunci cand s-a reluat filmul, eram asa de prinsi, ca am si uitat de imaginile lipsa- am incercat sa le deducem :P
Ce mi-a placut: ACEST Sherlock Holmes, jucat de Downey, e cel mai aproape de imaginea reala a lui Sherlock Holmes, asa cum a fost el descris de Doyle, tatal lui literar. Nu e pe departe un gentleman cu morga, asa cum a fost portretizat in alte filme si seriale , ba dimpotriva, se simte excelent in companii dubioase si ia la misto establishmentul cat se poate,
in plus e cam murdarel, boem, schizoid, vicios(tigari si droguri cat cuprinde), bataus, badaran cateodata, cu un ego cat casa si sexy cat un cartof (cred ca de-aia e si Jude Law prin distributie, ca sa creasca sex-appealul masculin al filmului, ca in rest, nu face mare lucru). Dar are o minte de rupe- la propriu si la figurat, si valori puternice.
Mi-a placut si imaginea Londrei la sfarsit de secol 19, intunecata, sumbra, cu dedesubturile la vedere, dar cu toate acestea vie si mareata.
Mi-a placut construirea suspansului, gagurile destepte care te tin cu rasuflarea taiata, maniera de filmare cat se poate de futurista, complotul complex, amestecand magian neagra, fratia templierilor, planurile Londrei imperialiste, descoperirile de ultima ora ale stiintei in acea epoca. Si muzica absolut geniala.
In afara filmului, mi-a placut teribil reactia spectatorilor la intreruperea la jumatate a proiectiei. Ma asteptam la huiduieli si nervi, in loc de asta, surpriza! Din senin, s-a iscat un ropot de aplauze in toata sala, menit sa il trezeasca din somn pe proiectionist. Si cand asta nu a mers, cateva telefoane din spate au luminat ecranul, si cativa spectatori mai in fata, intr-un complot tacit, au inceput sa proiecteze umbre chinezesti cu mainile pe ecran.
Un public destept, pe masura filmului.

Planificare sau la ghicitoare

Împotriva voinţei mele, mi-a ghicit Mercedesa din Craiova. Nu ştiu dacă era adevărata Mercedesa din Craiova, care, am aflat ulterior, e un brand respectat printre ghicitoare- nu o văzusem şi nu auzisem de ea în viaţa mea până atunci. Dar această Mercedesa m-a făcut să zâmbesc într- un moment când nu eram deloc veselă, şi de atunci, de fiecare data când mă gândesc la ea.

Era între Crăciun şi Rev, o zi post-festin porcin, gri şi grea, care predispunea la reflecţie şi la bilanţuri de final de an. Ieşisem în aerul rece şi tăios, şi după o plimbare prin ceaţă, m-am odihnit pe o bancă în centru, privind trecătorii. Fumam o ţigară lungă, făcându-mi socoteala: Bani? mai puţini ca anul trecut Job? Acelaşi, dar mai trist ca anul trecut Dragoste? Şi anul acesta am ratat-o cu (prea puţină) graţie. Călătorii în afară? Doar una şi scurtă, dar frumoasă, ce-i drept. Pe final de ţigară, am ajuns la concluzia că stau bine doar la capitolele prieteni, lecţii învăţate şi împăcare cu mine însămi. Bune şi astea, mereu îmi ies cel mai bine. Lasă, că la restul umblăm anul viitor, dacă am ştii şi cum...hmmm, poate nu stau totuşi aşa bine la capitolul lecţii învăţate...
Şi când mă măcinam eu mai tare cu îndoiala în mine însămi, apare Mercedesa. Cu fuste roşii şi cojoc de lâna, Mercedesa îmi zâmbeşte cu un dinte lipsă, se prezintă şi mă abordează fără fasoane.Oare are al şaselea simţ? Nu, dar are tupeu să insiste, după ce o refuz de vreo 6 ori- căci, cerebrală de felul meu, nu cred în ghicitoare şi n-am văzut vreuna live în viaţa mea.

Hai totuşi, să văd că ai meşteşug, Mercedesa, dacă zici tu că e gratis.Presimt că nu chiar, dar hai, că sunt sărbătorile şi mă simt şi eu generoasă by default. Ce zici, am suflet sincer, şi tare bun, şi respect până şi un copil mic? Sigur, spune-mi ceva ce nu ştiu. O să trăiesc aşa mult? Nici nu aş prea aş vrea, Mercedesa, deşi dacă mă las de fumat poate poate. O să am doi copii? Deci, tre să mă las de fumat. Şi eventual, să găsesc pe cineva care să mi-i facă. Aaaa, am cununiile legate? Nu-i bai Mercedesa, toate prietenele mele care au fost pe la colege de-ale tale sunt în aceeaşi situaţie. Chiar şi cele căsătorite. Dacă se câştiga bine din dezlegări de farmece, te cred şi eu. Mai bine zi-mi de altele. Hmmm, cu bolile în familie ai cam dat-o în bară Mercedesa. Lasă, mă bucur că sunt din neam de oameni sănătoşi. Aaa, şi funcţia mea nu e pe măsura mea, că am minte brici şi am învăţat multă carte. Da măi Mercedesa, asta merge la 80% din clienţii tăi. E criză, mulţi au funcţie de şomer cu studii superioare. Oooops, nu e bine că sunt iute şi mă nevrez repede dacă nu primesc ce vreau? Nu prea e, ştiu, dar face parte din farmecul meu. Îmi faci tu un descântec-rugăciune instant? Hai, dacă tot am început. Da eu nu cred Mercedesa în de-astea, şi nu te enerva, mai bine crezi tu şi pentru mine.


Mercedesa mi-a ghicit şi mi-a descântat pentru vreo 15 RON, negociaţi la sânge.
A avut dreptate uneori, s-a înşelat uneori, dar, şmecheră, gureşa şi încrezătoare în puterile ei, mi-a dat iluzia profesionalismului. Nu mi-a părut rău de bani nici o clipă, pentru că mi-a oferit ceva la care eu nu puteam să ajung singură atunci. Perspectiva asupra propriei mele vieţi, fie că va fi cum zice ea sau nu. Mercedesa a făcut din ziua aceea tristă un punct pe linia mulţilor ani care vor urma. Iar pe mine, unică în tristeţea mea, m-a aliniat în grămada pestriţă a clienţilor ei, oameni care şi-or fi făcut bilanţuri la fel că mine, au nevoie de speranţa unui viitor mai bun şi au încredere într-un destin pe măsura lor, fie făurit de stele sau de ei înşişi.

De aceea, îi trimit un gând bun Mercedes, ori de câte ori îmi amintesc de ea. Ştiu că i-ar placea asta.