duminică, 20 septembrie 2009

Oameni si banci

Consultantul bancar mi-a dat o intalnire. Moment emotionant, degraba datatoriu de fiori romantici colegelor de birou. Mie, de alt gen de fiori. Cum a iesit: fooaarte diferit fata
de ce se asteptau toti cei implicati obiectiv si subiectiv in cestiune.
Context: am apartament luat cu credit de un an si dupa un an se modifica rata, c-asa o fost intelegerea. Ca om prevazator ce sunt, facandu-mi buget de la o luna la alta, sa vad daca imi mai ajung banii de tigari, purced a afla mai multe detalii din timp, cu o luna inainte de deadline.
Si ii scriu un email scurt si la obiect consultantului bancar pe care il stiu cel mai bine din banca
cu creditul.
Nu imi raspunde nika pe email, in schimb, ma suna si ma roaga sa ne intalnim, la o ora convenabila pentru mine, ca el poate oricand, ca sa discutam despre rata si ...alte cestiuni. Nefiind romantioasa de felul meu, ma gandesc: ooops, cred ca rata o sa creasca ca fat-frumos- intr-un an cat in 10-si omul vrea sa mi-o spuna in fata, eventual sa imi dea si un pahar cu apa si
prim ajutor in caz de lesin. Intrebari panicate pe la prieteni din banci, cum e cu Euriborul, cu marja bancii, ce e DAE, faceti-mi simulari de rate, sa nu ma prinda vestea rea ignoranta. Apoi, stat si cugetat, hmmm, putin probabil sa fie asa de dragut consultantul bancar sa isi rupa din timpul lui ca sa transmita vesti de genul asta.
Paranteza: Consultantul bancar e un profesionist foarte bun in ceea ce face el, zic eu, care sunt recrutor cu experienta si client carcotas by default-datorita lui am facut cu inima impacata maaare credit la banca unde lucreaza, si nu la altele, mai mari si mai fatzoase. Lucreaza in ritm intens, din cate vazusem,la o sucursala din centru.
De ce ar pierde timp cu vesti proaste un om ocupat sa faca bani? Hmmmm. Aici intra la presupuneri colegele mele, preocupate nevoie mare de viata mea amoroasa precara. Evident, consultantul bancar ma place si vrea sa ma cunoasca mai bine. Ipoteza respinsa: daca ma placea, voia sa ma cunoasca mai bine de anul trecut,de cand am semnat contractul, si am interactionat mai des...totusi, desi tare pricajita,o mica miza romantica putea fi acolo, caci imi plac barbatii profesionisti-de-succes- cu costum-turnat-pe-ei. In plus, i'm a soccer for business and pleasure combined -in filme, cel putin :)
Stabilit intalnire in timpul programului sau de lucru si al pauzei mele de pranz-profi, adica. In anticipare, pregatirea de intalnire: frunzarit contract, cugetat la garderoba momentului, pe considerente pragmatico-romantice.Nici prea bine imbracata, sa nu creada ca imi merge bine si poate sa imi creasca rata- daca asta va fi miza; nici prea flower-power, ca plec si ma intorc de la lucru; o leaca sexy, ca un pic de vulnerabilitate afisata nu strica in nici una din ipotezele intalnirii.
Cum a fost: locatie neutra, priviri in expectativa de ambele parti. Interes erotic: ceata in ambele directii. Trecem repede peste chestiunea ratei, nu se va modifica, spune el, si am incredere.
Si ajungem la motivul real al intalnirii. Care era-TA-RAA!- promovarea noilor servicii si produse ale bancii. Consultantul stia ca lucrez in HR la o companie relativ mare si se gandise ca il
voi ajuta sa vanda catre colegii meu. Oooops, la noi nu se face, ii spun un pic mai frumos de atat,
lady fiind , si il ascult cum vorbeste in continuare, promovandu-mi mie respectivele vise colorat
ambalate. Cu un ochi discret spre ceas, sa nu depasesc timpul de pauza. Cu atentia cam difuza, caci nu imi doream nimic din ce avea sa imi ofere. Explicandu-i asta in rastimpuri cat se poate de amabil, in numele meu si al colegilor deja creditati pana la os. Fara sa o spuna,consultantul bancar era un pic jenat ca nu mi-a comunicat de la inceput miza intalnirii. L-am scuzat implicit, in capul meu, spunand-mi "I'll get even later".
SI ATUNCI S-A APRINS BECULETUL: pentru mine, total straina de mecanisme financiare,
era ilustrarea relatiei oameni-banci in forma cea mai concreta. Avem nevoie in continuare unii de alti, pe cat ne e teama sau rusine de ceva timp incoace, unora de altii.
Nu putem sa avem un trai decent, sau iluzia lui, fara imprumuturi de la banci. Ne lasam sedusi,
sperand sa nu se soldeze cu viol sau abandon. Ei nu pot sa se dezvolte fara banii nostri dati sau promisi, si fara increderea noastra. Vor exploata prolific aceasta incredere atat timp cat o vor putea mentine, caci este menirea lor. Dar au nevoie sa ne mearga noua bine, caci numai
asa le va merge si lor. Ne-au bagat in criza, vom iesi si ii vom lua de manuta, mergand mai departe impreuna, si pasind, hopefully, cu mai multa atentie.

Epilog:Nu am promovat mai departe produsele consultantului bancar, cum spera el. Era un demers strain de mine, in al carui succes nu credeam deloc. Am ramas insa prieteni, desi ocazional imi iau mici portii de razbunare, asa cum mi-am promis, trimitandu-i linkuri de gen:
http://emailsfromcrazypeople.com/2009/07/23/the-infamous-pider-drawing/#more-19.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu