Aniversare in una

Se implineste un an. Mai mult decat orice relatie a mea cu un barbat, infinit mai multumitor.I'm a material girl, and not ashame of it :)

Acum un an mi-am luat apartamentul, cu bafta unei mosteniri picate pe neasteptate, si,bineinteles, cu ajutorul sponsorilor mei principali, care au inceput prin a-mi da viata. A, si cu un credit de mine luat, pana la adanci batranete. Ca in povestile copilariei, numa a little twisted. Da, paralelismul nu este evident, trebuie sa gandesti un pic twisted ca sa il vezi. Glumeam acum un an cu prietenii, care se gandeau la casatorii, ca eu ma voi casatori cu acest apartament. Si le insiruiam analogiile care urmeaza.
Ajunsesem sa mi-l doresc cu ardoare, asa cum majoritatea femeilor isi doresc sa se marite. A trebuit sa ajung la o anumita maturitate-financiara si mentala- ca sa fac acest pas. Stiam ca voi face compromisuri serioase, scrise intr-un legamant pe termen lung.
Si mai erau si beneficiile incontestabile ale relatiei de lunga durata: mereu voi avea grija de el, il voi face sa arate bine, pe gustul meu, si el imi va oferi in schimb caldura in noptile de iarna, intimitate si regasire la finalul fiecarei zile de lupta cu orasul. Argumentatia mea pragmatico-lirica a starnit zambete, si mi s-a facut cadou de casa noua, printre altele,o punguta de satin cu orez, din cele care se folosesc la nunti, pentru binecuvantat mirii. Am mancat orezul si am reciclat punguta- I'm a material girl, again.
Petrecerea a fost cu prieteni apropiati, care mi-au adus cadouri de viata lunga tare binevenite, pentru ca ma cunosc bine. S-au bucurat sa ma vada in aceasta noua ipostaza si m-au felicitat sincer pentru alegerea mea. Stiau prin cate trecusem inainte sa fac acest pas, si ce suparata fusesem alergand cu bagajele prin Bucuresti din chirie in chirie, mutandu-ma de 6 ori in 3 ani.
Luna de miere a durat 3 luni. A fost perioada minunata si exaltanta a cunoasterii, a explorarii posibilitatilor, a adaptarii reciproce- pe scurt, l-am transformat si decorat ca sa fie pe gustul meu. M-am schimbat si eu, a trebuit sa invat sa fac lucruri noi, sa imi asum un nou rol, si noi responsabilitati, sa ma daruiesc trup, minte si suflet. Mai ales trup :)
Cateodata a fost foarte greu, la sfarsitul fiecarei zile m-am culcat insa cu un zambet de satisfactie pe fata. Nu a iesit mereu cum mi-am dorit eu, si am gasit alte solutii, chiar mai bune.Unul-alta imi criticau gusturile si voiau sa se implice in deciziile mele, crezand ca stiu mai bine, dar le-am multumit cu blandete si am mers mai departe.
Dupa 3 luni, era cum imi doream, mai putin detalii mici, la care mi-am spus ca voi lucra in timp. De ce sa irosesc toata placerea deodata :)?
Am inceput sa simt si compromisurile, dupa exaltarea initiala in care le-am ignorat cu voluptate
pentru ca mi-am permis. Pana cand nu am mai facut-o.
Lunar primesc o scrisoare de la banca care imi spune ce am de facut. Hello, nu sunt amnezica, mi-am luat o obligatie si ma tin de ea. Sunt femeie serioasa, la casa ei :) Asta inseamna si ca placeri si tabieturi nevinovate s-au cam dus. Nici nu aveam (mare)nevoie de ele, dupa cum am vazut.
M-am mai necajit cand una alta au inceput sa se strice. Scartaiau de la inceput, dar exaltata fiind,
nu le vazusem eu. Am inceput sa le vad, si sa gasesc solutii imediat. Nu las lucrurile sa
degenereze pana la stadiul de decizii capitale.
A venit si criza, cu rigorile ei, peste alte compromisuri,care s-au impus de la sine. Si am inceput sa am regrete. Oare am luat decizia cea buna? Oare nu era mai bine sa aman pasul acesta? Recunosc, am avut o perioada in care l-am neglijat, de parca il pedepseam pentru faptul ca era al meu, si trebuia sa fac sacrificii ca sa il pastrez al meu. Mi-am dat seama ca devenise atat de mult o parte din mine, ca ma pedepseam pe mine.
Recunosc ca i-am invidiat pe cei care isi permit sa zboare si sa plece oriunde vor ei(si eu, si eu am suflet de calator, dar nu mai pot pleca oricum, oricand). Apoi, am plecat si eu, si spre deosebire de alte dati cand ma intorceam in Bucuresti&Romania cu inima grea, m-am bucurat tare ca am ajuns Acasa.

Si saptamana viitoare se face un an. Aniversarea este insa in fiecare zi cand ma trezesc si ma uit in jur. Acesta este locul Meu, my preciouss :)