marți, 27 octombrie 2009

De ce bat clopotele?Mitica!

Adica Sf. Dumitru, sub forma de moaste. De data asta nu este singur insa, ci insotit de Grigore Teologul, Grigore de la Nisa, Vasile cel Mare, Constantin si Elena, Ilie cel Nou. E nevoie de o coalitie intreaga de sfinti ca sa ne scoata cu bine din criza si din incertitudinile guvernarii. Asta avand in vedere, ca spre deosebire de alti ani, acum sunt mai multi oameni cu probleme, care isi pun credinta- poate singurul lucru pe care il au si care nu e de imprumut- in intalnirea cu moastele sfinte -au estimat ca vor fi peste 2 milioane de pelerini pe Dealul Mitropoliei, cu cateva sute de mii mai mult decat anul trecut.
Nu am nimic cu formele de credinta manifestate in grup, ci chiar, cat de agnostica as fi, pot sa fac exercitii de admiratie autentica in fata lor, daca ele genereaza trairi pozitive si impulsul de a fi mai buni. Revenind la situatia concreta, nici nu fac pe avocatul diavolului atat incat sa ma intereseze raportul de credinciosi transfigurati/ credinciosi nervosi si cu echimoze dupa intalnirea cu moastele. Chiar imi imaginez ca majoritatea celor care se pornesc spre mitropolie zilele acestea, o fac pentru trairi spirituale autentice, nu pentru sarmale gratis, si ca numai epuizarea si raul fizic dupa aceasta proba de rezistenta care este statul la cozi la moaste, ii face sa uite perceptele crestine, si sa dea in alti credinciosi in biserica.
Dar totusi, de ce trebuie ca timp de o saptamana, centrul sa fie semiblocat si oamenii muncii-in numar de cateva sute de mii- care il tranziteaza sa stea in trafic o ora in plus, daca calculezi un dus-intors de la serviciu? Nu cred ca acest pelerinaj este o manifestare gen summit NATO, o chestiune de interes national, care ne priveste pe toti. Pe mine nu ma priveste, si atat timp cat libertatea de exprimare- a credintei, in acest caz- interfereaza cu libertatea mea de miscare, ma deranjeaza. Nu neaparat evenimentul in sine, care este o traditie impamantenita, ci modul in care este gestionat. Cred ca moastele puteau fii la fel de bine sa fie venerate- eventual separat-si in alte biserici din Bucuresti,
purtand hramul lor, de preferinta mai putin centrale, si altfel se disipa masa de oameni care umple trotuarele de cateva zile. Si nici nu mai era necesara alocarea speciala a atator resurse- sfanta organizare!- de jandarmi, medici si asisente, care oricum de-abia fac fata. Sau, daca tot au estimat un numar de pelerini credinciosi egali cu populatia Bucurestiului, puteau sa declare Sf. Dumitru zi libera pentru bucuresteni- in fond de ce nu, in Salonic au facut-o.
In plus, de ce trebuie sa asistam fortat la balciul religios de prost gust din parcul Unirii?( pana si tufanelele au fost rebranduite ca dumitrite cu aceasta ocazie speciala).Comertul cu suveniruri religioase tot comert este, si trebuie sa se supuna regulilor ca orice alt tip de biznis. De vreme ce din impozitele de pe salariul meu sunt platite si salariile preotilor, vreau si ca profitul de pe urma vanzarilor de Sf. Dumitru sa fie impozitat. Pun pariu ca astfel ar disparea trei sferturi din ambulantii care tin calea trecatorilor prin parcul Unirii profitand de inima lor larga si portofelul largit in consecinta.
PS: Post scris sub influenta unei improscari cu mir pe frunte, la care am fost supusa fara acordul meu la intrarea la metrou Unirii. Nici nu am apucat sa ma bucur de aroma, care imi place, ca am vazut ca am in manutza, de la popa care m-a blagoslovit, un fluturas prin care imi cerea bani.Tardiv, deja eram in metrou si ii blagosloveam pe altii cu sfantul miros. Am ezitat oleaca intre ratiunea care imi spunea ca am fost supusa unei manipulari ca la carte, si respectul dobandit de la bunicii de la tara pentru simboluri sfinte. Dupa care m-am spalat pe cap.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu